spre locul de unde pleacă lumina...
a trebuit să ne unim palmele într-o rugă tăcută,
a trebuit să ne unim palmele într-o rugă tăcută,
să ne găsim, să ne iubim...să ştim...cine suntem!
Din gândul, obosit de amintiri, îmi fac un zmeu...
să trec spre mâine, să caut răspuns...
la întrebări ce nasc din paradis o zi, de chin...
el vis născut din zâmbetul din zori de zi,
răsplata zilelor ascunse-n umbră,
descoperă frânturi de mine...ascunse în abis, în tine!
A trebuit să mă întorc alături de tine!
A trebuit să mă întorc alături de tine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu