Despre mine

Fotografia mea
BARLAD, Romania
Dacă vom încerca să alungăm partea întunecată a propriului EU, a propriei vieţi şi dacă vom încerca să aducem lumină acolo unde ieri era întuneric, atunci greutăţile pe care reuşim să le depăşim, fiecare latură întunecată de care reuşim să scăpăm, ne apropie de lumina iubirii; fiecare experienţă negativă este doar un pas spre lumină. Toţi merităm tot ceea ce ne poate hrăni sufletul, mintea şi spiritul, corpul şi inima. Să scăpăm de reziduurile trecutului şi să privim cu multă încredere şi iubire spre ceea ce va fi. Pentru noi toţi va veni un moment când suferinţele, oricare ar fi ele, vor înceta şi datorită propriei lupte de a aduce lumina şi iubirea în propriul EU, viaţa ne va răsplăti cu ceea ce ne dorim. Putem alunga întunericul concentrându-ne pe lumină şi iubire, în orice clipă, hrănindu-ne propriile viziuni despre iubire, pace, armonie, bucurie şi fericire.

ÎN LUMEA MEA

Vine o vreme când oricât ţi-ai sufla sufletul în o mie de părţi, păstrezi totuşi un colţ de suflet departe de intemperiile vieţii. Îmi cânt mai departe sufletul...mulţi îl ascultă, însă puţini îl aud...!

miercuri, 9 aprilie 2008

GÂNDURI

Îmi este încă greu să trăiesc prezentul. Ader la el rareori fără efort. Nu mai ştiu ce caut, caut răspunsul şi el se schimbă de la o zi la alta. Când trag adânc în piept o adiere de primăvară, sau de fiecare dată când vin în contact cu frumuseţea vieţii şi când pentru o clipă mă mai pot bucura de ea fără să mă gândesc la nimic atunci...ca un trăsnet...mă loveşte altă nenorocire...altă povară pe umerii ce parcă în ultimul timp i-am simţit mai uşori....pentru că mai pierduse din greutăţi.
Dar când mă înec în durerea mea ca într-o mlaştină, când mă simt diminuată de ea, umilită, îmi spun că aveam dreptate şi că a muri nu înseamnă nimic. Mă contrazic singură fără încetare. Vreau şi nu vreau să sufăr. Când durerea depăşeşte puterile omeneşti şi se arată fără un sfârşit posibil, aş vrea să mi-o domolesc, dar ori de câte ori mă odihnesc puţin, refuz să pierd orice prilej de comunicare cu lumea...cu prietenii...cu cei din jurul meu...cu toţi cei ce-mi sunt alături, refuz să îngădui ultimei priviri să-şi piardă din intensitate, chiar de-ar fi să obţin o anumită seninătate în acele clipe, chiar de-ar fi să mă cuprindă iară, aproape fără ştirea mea, dorul şi dragostea de viaţă. Şi aşa, fără răgaz, fără odihnă, fără să mă opresc, oscilez tot timpul între un punct şi altul, înainte de a regăsi un echilibru, fără încetare ameninţat.
Multă vreme va fi aşa şi accept situaţia. Dar uneori mă cuprinde o oboseală fără de margini şi pune stăpânire pe mine teribila ispita de a depune armele, de a-mi căuta odihna. Iubesc pământul în clipele acelea şi gândul de a-mi face culcuş înăuntru, jumătate cârtiţă...jumătate statuie şi nu mă sperie nimeni...şi nimic.
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

AŞ VREA SĂ ÎNŢELEG...!

Doar cu răbdare putem începe fiecare zi. Plecăm din întuneric, bâjbâim şi căutăm lumina care să ne deschidă noi orizonturi, noi idealuri. Dacă ne imaginăm un vis facem primul pas spre a obţine realizarea lui. Să ne făurim acest vis...să nu-l lăsăm să scape...să-l păstrăm cu sfinţenie, ca pe un bulgăre de aur. Să-l lăsăm să ne răscolească sufletul şi să ne stimuleze gândurile, pentru că el va determina cursul vieţii noastre.
Trebuie în permanenţă să ne spunem că vom reuşi să realizăm doar lucruri bune şi frumoase astăzi şi ele se vor întâmpla. Să ne acordăm şansa de a afla cât mai multe lucruri interesante şi de a cunoaşte...chiar dacă riscul este mare.
Nu putem renunţa niciodată la frumuseţea gândului nespus...frumuseţea sentimentului netrăit pentru că el există şi ne cere în cele mai nepotrivite momente. Să luptăm pentru acel moment astăzi căci mâine va fi târziu...să transformăm în realitate iubirea ce s-a născut...iubirea ce vrea să pătrundă nestingherită în inimile noastre...în sufletele noastre.
Să ne urmăm visul cu încredere şi într-o zi se va realiza.