Despre mine

Fotografia mea
BARLAD, Romania
Dacă vom încerca să alungăm partea întunecată a propriului EU, a propriei vieţi şi dacă vom încerca să aducem lumină acolo unde ieri era întuneric, atunci greutăţile pe care reuşim să le depăşim, fiecare latură întunecată de care reuşim să scăpăm, ne apropie de lumina iubirii; fiecare experienţă negativă este doar un pas spre lumină. Toţi merităm tot ceea ce ne poate hrăni sufletul, mintea şi spiritul, corpul şi inima. Să scăpăm de reziduurile trecutului şi să privim cu multă încredere şi iubire spre ceea ce va fi. Pentru noi toţi va veni un moment când suferinţele, oricare ar fi ele, vor înceta şi datorită propriei lupte de a aduce lumina şi iubirea în propriul EU, viaţa ne va răsplăti cu ceea ce ne dorim. Putem alunga întunericul concentrându-ne pe lumină şi iubire, în orice clipă, hrănindu-ne propriile viziuni despre iubire, pace, armonie, bucurie şi fericire.

ÎN LUMEA MEA

Vine o vreme când oricât ţi-ai sufla sufletul în o mie de părţi, păstrezi totuşi un colţ de suflet departe de intemperiile vieţii. Îmi cânt mai departe sufletul...mulţi îl ascultă, însă puţini îl aud...!

duminică, 4 iulie 2010

Aş vrea să înţeleg


Aş vrea să înţeleg, că-n lumea mea
exist şi exişti...şi totuşi nu sunt a ta.
În lumea mea, aş vrea să înţeleg
durerea, gândul, şi dorul să culeg.

În lumea noastră, e totul, şi nimic
e focul rece, şi gheaţa care arde
suferinţă, durere, făcute din nimic.
Poveste de nopţi o mie, într-o carte!

În lume există, de tot şi de toate
în lume, de noi nu avem parte.
În lumea noastră e viaţă pustie
că vrei sau nu vrei, ea mereu reînvie!

Nimic nu-i de-nţeles în lumea noastră.
Suntem că ne-am găsit, icoane în fereastră.
Să ne-nchinăm dară la ele, cu rugă fierbinte,
să ne găsim, să ardem în noi, dorinţe ne-mplinite!
Publicat de la Niciun comentariu:

Acolo unde...!


Acolo unde, în calea mea, în calea ta,
se-aştern culori şi flori abia deschise,
pe undele luminii şi în căldura zilei,
îţi voi cânta un cântec vechi
îmbrăţişaţi...şi-n paşi de dans,
înlănţuiţi în dragostea ce ne unea!
Acolo unde, în calea mea, în calea ta,
se-aştern culori şi flori abia deschise,
am rătăcit prin umbre, tăcerile mă dor,
năluci se conturează în ochii grei de lacrimi
dansăm înlănţuiţi pe undele luminii
şi-o pânză de păianjen în viaţă ne ţinea
iubirea ce era şi-n calea mea, şi-n calea ta...!
Publicat de la Niciun comentariu:

Plânge chitara


Mi-acopăr amintiri cu freamăt de chitară
Ce strunele-şi alintă cu o tandreţe rară.
Aşa cum altădată, o şoaptă de iubire
Mă fremăta lăuntric, lipindu-mă de tine...

Ce minunat decor de tânguieli sublime
Îmi dai acum...şi parcă mă doare mai puţin
Că nu mai am nici gustul sărutului divin...!
Ce noaptea mi-l răpeşte în visele cu tine...?

Doar o chitară poate să plângă ca şi mine
Ne confundăm în scâncet şi lacrimile curg...
Chitara plânge jalnic după al ei amurg,
Ce-o lume a creat în lemnul-nemurire.

Iar eu nici nu mai ştiu de dor nebun
De ce atâtea ploi mai am de adunat?
Când, iubirii mele, tot ce-am avut i-am dat,
Păstrând doar amintirea întoarcerii din drum...!
Publicat de la Niciun comentariu:

Cuvinte şi stele


Într-o zi stelele vor privi nedumerite spre palmele tale pentru a înţelege ce-au putut să ia din ele...pentru a înţelege ce-au putut găsi în ele. În altă zi, cuvintele vor alerga spre stelele rătăcite pentru a le întreba ce-au luat din tine...ce-au aflat din taina ascunsă a sufletului tău...!
Şi cuvintele...şi stelele au înţeles că dorul nestins de tine...că iubirea ce s-a aprins din nemărginitele dureri spuse, au iscat cântece pe măreţia sufletului...au dat drumul păsărilor cu aripi de-argint să zboare printre stele...printre cuvinte spuse şi nespuse...cuvinte din care vor ieşi frumuseţi în unduiri melodice, pe care inima să le cuprindă cu braţele-i deschise.
Şi eu...şi tu, ne-om strânge palmele adunate-n căuş şi vom privi spre cerul – cuvânt...spre înaltul – nesfârşit şi ne vom desprinde de lumea reală, intrând doar cu sufletul, spre taina neştiută a iubirii...dincolo de timp...!
Publicat de la Niciun comentariu:
Abonați-vă la: Postări (Atom)

AŞ VREA SĂ ÎNŢELEG...!

Doar cu răbdare putem începe fiecare zi. Plecăm din întuneric, bâjbâim şi căutăm lumina care să ne deschidă noi orizonturi, noi idealuri. Dacă ne imaginăm un vis facem primul pas spre a obţine realizarea lui. Să ne făurim acest vis...să nu-l lăsăm să scape...să-l păstrăm cu sfinţenie, ca pe un bulgăre de aur. Să-l lăsăm să ne răscolească sufletul şi să ne stimuleze gândurile, pentru că el va determina cursul vieţii noastre.
Trebuie în permanenţă să ne spunem că vom reuşi să realizăm doar lucruri bune şi frumoase astăzi şi ele se vor întâmpla. Să ne acordăm şansa de a afla cât mai multe lucruri interesante şi de a cunoaşte...chiar dacă riscul este mare.
Nu putem renunţa niciodată la frumuseţea gândului nespus...frumuseţea sentimentului netrăit pentru că el există şi ne cere în cele mai nepotrivite momente. Să luptăm pentru acel moment astăzi căci mâine va fi târziu...să transformăm în realitate iubirea ce s-a născut...iubirea ce vrea să pătrundă nestingherită în inimile noastre...în sufletele noastre.
Să ne urmăm visul cu încredere şi într-o zi se va realiza.