Despre mine

Fotografia mea
BARLAD, Romania
Dacă vom încerca să alungăm partea întunecată a propriului EU, a propriei vieţi şi dacă vom încerca să aducem lumină acolo unde ieri era întuneric, atunci greutăţile pe care reuşim să le depăşim, fiecare latură întunecată de care reuşim să scăpăm, ne apropie de lumina iubirii; fiecare experienţă negativă este doar un pas spre lumină. Toţi merităm tot ceea ce ne poate hrăni sufletul, mintea şi spiritul, corpul şi inima. Să scăpăm de reziduurile trecutului şi să privim cu multă încredere şi iubire spre ceea ce va fi. Pentru noi toţi va veni un moment când suferinţele, oricare ar fi ele, vor înceta şi datorită propriei lupte de a aduce lumina şi iubirea în propriul EU, viaţa ne va răsplăti cu ceea ce ne dorim. Putem alunga întunericul concentrându-ne pe lumină şi iubire, în orice clipă, hrănindu-ne propriile viziuni despre iubire, pace, armonie, bucurie şi fericire.

ÎN LUMEA MEA

Vine o vreme când oricât ţi-ai sufla sufletul în o mie de părţi, păstrezi totuşi un colţ de suflet departe de intemperiile vieţii. Îmi cânt mai departe sufletul...mulţi îl ascultă, însă puţini îl aud...!

vineri, 4 aprilie 2008

Rugă în sunetul tăcerii...!

Era odată un deal înflorit care, în drumul lui, către înaltul cerului, a luat cu el izvoarele limpezi...cu care să împrospăteze verdeaţa...cu care să stropească corola florilor ce păzesc culmile lui. Fiecare minune şoptea cuvinte tandre...într-o rugă de suflet...pentru a fi auzite şi ascultate de înălţimea albastrului întins. Ele, îmbrăcate în culori strălucitoare, furau căldura din culme şi zburau desenând cărări de lumini până spre o grădină, ce a fost cândva un paradis. Acolo, pe o bancă, a rămas totul ca un vis, când viscolul a atins cuvântul şi gândul târziu. Din descântec...fiecare rugă...şi copac nins...şi ochi de om trist...se trezesc la viaţă. Răsar din rândurile crengilor, muguri albaştri...şi cuvinte de dor se aud...!!! Apoi, cuprins de bucuria culorii şi a frumuseţii din jur, mi-ai dat o fărâmă din necuprinsul albastru ca să ştiu că ai ajuns acolo unde nimeni nu credea că poate să ajungă....în înaltul cerului...acolo unde nimeni nu visa să pătrundă...în adâncul sufletului străpuns de vraja cuvintelor ce nu se lăsau şoptite de sunetul tăcerii...!!!
Şi tăcerea are sunet...dar cum este acest sunet, dulce...amar....trist...nostalgic? Cred că sunetul tăcerii are rezonanţele inimii noastre în momentul când se aşterne corelat cu motivul pentru care s-a aşternut! Sunetul tăcerii...e în noi...îl simţim...îl auzim...îl trăim...!!! E în inima noastră...e în fiinţa noastră...!!! Ne amăgim spunând că ne e bine....că nu ne lipseşte nimic uneori...!!! Dar tocmai de asta avem nevoie...de sunetul tăcerii...!!!! El are puterea de a ne duce cu gândul acolo unde ne dorim să fim...are tăria de a ne face şi pe noi să simţim că existăm...că vrem ceva frumos...că ne dorim ca dragostea să persiste....să dăinuie alături de fiinţa pe care ne-o dorim....! E sunetul tăcerii...! Îl auziţi? Ne cheamă...vrea să ne spună că e alături de noi...că vrea să ne ajute să depăşim orice moment ce nu ne este prielnic...vrea să facă parte din noi...vrea să ne spună o rugăciune! Îl auziţi? Ne cheamă...vrea să ne şoptească vorbe dulci...vorbe care să ne mângâie sufletul...! E sunetul tăcerii...e ruga ce vine dinspre el...! Asta ne dorim, tăcerea pe care nu am simţit-o atunci când ar fi trebuit să se audă...!!!
În sunetul cald al cuvântului, ţi-aş spune şi eu povestea care să te facă să înţelegi cine sunt...ce sunt...şi ce simt...!!!! Ţi-aş arăta câtă durerea poate să strângă o biată inimă în decursul atâtor primăveri peste care s-a aşternut cu migală câte o cută a fiecărui an.
Mi-aş dori să-ţi aduc din stele elixirul vieţii fără de prihană...al existenţei veşnice pe care să o trăim fără să ştim că odată, demult, totul era întunecat şi fără de întoarcere. Mi-aş dori, ca din tăcerile tale să aud sunetul cel mai plăcut pentru a mă face pe mine să cred că se merită să trăiesc...se merită să gândesc cu bucurie la ziua de mâine.
Ia-mă cu tine...adu-mi pe chipul prins de durere lacrima bucuriei şi ajută-mă să trec dincolo de ceea ce elixirul ne poate face să simţim...! Ia-mă cu tine...ia-mă de mână şi poartă-mă printre stele...du-mă acolo unde nu a călcat picior de om...poartă-mă alături de sufletul tău să simt dorinţa ce ne poate ajunge pe fiecare din noi...să simt puterea dragostei ce ne pătrunde...Poartă-mă cu tine pe altarul înstelat al necuprinsului şi ajută-mă să redevin ceea ce mi-am dorit să fiu...o rugă în sunetul tăcerii tale...!
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

AŞ VREA SĂ ÎNŢELEG...!

Doar cu răbdare putem începe fiecare zi. Plecăm din întuneric, bâjbâim şi căutăm lumina care să ne deschidă noi orizonturi, noi idealuri. Dacă ne imaginăm un vis facem primul pas spre a obţine realizarea lui. Să ne făurim acest vis...să nu-l lăsăm să scape...să-l păstrăm cu sfinţenie, ca pe un bulgăre de aur. Să-l lăsăm să ne răscolească sufletul şi să ne stimuleze gândurile, pentru că el va determina cursul vieţii noastre.
Trebuie în permanenţă să ne spunem că vom reuşi să realizăm doar lucruri bune şi frumoase astăzi şi ele se vor întâmpla. Să ne acordăm şansa de a afla cât mai multe lucruri interesante şi de a cunoaşte...chiar dacă riscul este mare.
Nu putem renunţa niciodată la frumuseţea gândului nespus...frumuseţea sentimentului netrăit pentru că el există şi ne cere în cele mai nepotrivite momente. Să luptăm pentru acel moment astăzi căci mâine va fi târziu...să transformăm în realitate iubirea ce s-a născut...iubirea ce vrea să pătrundă nestingherită în inimile noastre...în sufletele noastre.
Să ne urmăm visul cu încredere şi într-o zi se va realiza.