Despre mine

Fotografia mea
BARLAD, Romania
Dacă vom încerca să alungăm partea întunecată a propriului EU, a propriei vieţi şi dacă vom încerca să aducem lumină acolo unde ieri era întuneric, atunci greutăţile pe care reuşim să le depăşim, fiecare latură întunecată de care reuşim să scăpăm, ne apropie de lumina iubirii; fiecare experienţă negativă este doar un pas spre lumină. Toţi merităm tot ceea ce ne poate hrăni sufletul, mintea şi spiritul, corpul şi inima. Să scăpăm de reziduurile trecutului şi să privim cu multă încredere şi iubire spre ceea ce va fi. Pentru noi toţi va veni un moment când suferinţele, oricare ar fi ele, vor înceta şi datorită propriei lupte de a aduce lumina şi iubirea în propriul EU, viaţa ne va răsplăti cu ceea ce ne dorim. Putem alunga întunericul concentrându-ne pe lumină şi iubire, în orice clipă, hrănindu-ne propriile viziuni despre iubire, pace, armonie, bucurie şi fericire.

ÎN LUMEA MEA

Vine o vreme când oricât ţi-ai sufla sufletul în o mie de părţi, păstrezi totuşi un colţ de suflet departe de intemperiile vieţii. Îmi cânt mai departe sufletul...mulţi îl ascultă, însă puţini îl aud...!

sâmbătă, 5 aprilie 2008

Azi vreau să-mi desenez sufletul

Azi vreau să-mi desenez sufletul...să poţi să mă vezi...să poţi să mă crezi... Poate în culoare aş şti mai bine să ţi-l arat...poate ţi-ar fi mai uşor să-l vezi...să înţelegi şi să crezi că exist...şi că exişti. Am folosit cuvinte...nu le-ai înţeles sau poate îşi pierduse ele din sens...folosite de tine...de mine...şi de alţii.
Azi vreau să-mi desenez sufletul...dar nu mai am culori. Le-am folosit pe toate să te desenez pe tine, am folosit tot, crezând că-mi este de ajuns să mă ţii lipită de tine ca într-o acuarelă. Culorile să se risipească una în alta...să fim noi...pictura naivă de iubire, pictura abstractă, pe care o ştim...în care să ne căutăm sensurile...înţelesurile...să ne găsim risipirile.
Ţi-am dat tot ce-am avut...nici un curcubeu nu ţi-ar fi putut da mai mult, pentru că în afară de culorile lui, eu le-am folosit pe toate furate de mult din cer...din mare...de pe aripi de fluturi...din lanuri cu maci...din culoarea toamnei risipită-n frunze...din râs de copii...din stropi de ploaie rămaşi pe petale de flori...
Te-am lăsat apoi să te oglindeşti în ochii mei...dar nu ai putut să o faci fără să mă depărtezi de tine...în secunda cât ţi-ai admirat noul chip, ai uitat de mine...am rămas singură şi am putut să privesc în mine. Nu mai era nimic...asta sunt fără tine...nimic...fără nici un pic de culoare.
Aş vrea să-mi desenez sufletul...şi dacă aş face-o acum...te-ai speria de cât gri aş folosi. Atât am mai găsit. Nu vreau să o fac...nu-mi plac sufletele gri...nici fluturii gri...nici păsările gri...nici copacii gri...nici zilele gri. Poate mi-aş desena totuşi ceva...poate aş desena cu mult gri...un suflet cu nori...mulţi, încărcaţi cu ploi, cutreieraţi de câte un fulger de lumină din zâmbetul amintirii. Îmi desenez tăcută norii de pe suflet...mă doare...mai am o secundă să-mi fie sufletul un nor. Îmi priveşti mâna ce-şi pictează dureros...ultimul colţ de suflet.
Eu nu mai am nici o culoare...nici măcar gri...o lacrimă albastră cade pe sufletul meu...pe pictura mea incompletă...la timp să nu-mi rămână sufletul neterminat. O lacrimă cu un strop de albastru...ce îmi va completa pictura şi îmi va lumina sufletul ce va zbura pe aripile gândului, spre tine....ca să-mi arate că exist...şi că exişti.
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

AŞ VREA SĂ ÎNŢELEG...!

Doar cu răbdare putem începe fiecare zi. Plecăm din întuneric, bâjbâim şi căutăm lumina care să ne deschidă noi orizonturi, noi idealuri. Dacă ne imaginăm un vis facem primul pas spre a obţine realizarea lui. Să ne făurim acest vis...să nu-l lăsăm să scape...să-l păstrăm cu sfinţenie, ca pe un bulgăre de aur. Să-l lăsăm să ne răscolească sufletul şi să ne stimuleze gândurile, pentru că el va determina cursul vieţii noastre.
Trebuie în permanenţă să ne spunem că vom reuşi să realizăm doar lucruri bune şi frumoase astăzi şi ele se vor întâmpla. Să ne acordăm şansa de a afla cât mai multe lucruri interesante şi de a cunoaşte...chiar dacă riscul este mare.
Nu putem renunţa niciodată la frumuseţea gândului nespus...frumuseţea sentimentului netrăit pentru că el există şi ne cere în cele mai nepotrivite momente. Să luptăm pentru acel moment astăzi căci mâine va fi târziu...să transformăm în realitate iubirea ce s-a născut...iubirea ce vrea să pătrundă nestingherită în inimile noastre...în sufletele noastre.
Să ne urmăm visul cu încredere şi într-o zi se va realiza.