Noaptea se despleteşte printre noi şi îşi joacă gândurile cu umbre pe trotuare. Un strigăt, surprins de liniştea venită de mână cu noaptea, rămâne suspendat în dreptul unei ferestre, parcă aşteptându-şi ecoul care nu îndrăzneşte să mai vină. Un gând îmi străbate neliniştit mintea în lung şi în lat!Doi trecători, un el şi o ea, se desprind de liniştea nopţii, marcând cu umbre pe trotuar, trecerea lor spre fericire. Se ţin de mână. Aproape de necrezut...oamenii mai găsesc timp să se iubească...Gândul meu...e la locul lui...călător spre marginile minţii mele...ambiţios şi tenace...îşi caută locul...sau poate pe cineva care să investească în el...!
Cade o stea...se împlineşte un vis! Ce legătură neştiută e între stelele căzătoare şi împlinirea viselor? Cred că stelele înseamnă vise împlinite la fel cum nisipul prizonier în clepsidre înseamnă timp...doar în cădere! Atunci prin căderile noastre ce vise împlinim? Ale cui? Poate pe-ale noastre...de a fi mai puternici!S-a oprit timpul...în sărutul celor doi grăbiţi. După ce s-a odihnit pe buzele lor, un pic, cât să spună...da, timpul începe goana după stele căzătoare! O stea căzând...un vis împlinit!
De unde atâtea stele căzătoare! Şi în afară de asta ne-am obişnuit prost! Ridicăm la rang de vis tot ce avem impresia că este cauza nefericirii noastre! Fără să ne dăm seama că timpul petrecut aşa se va întoarce într-o zi dând ameninţător din deget supărat fiind că l-am dat pe nimic...praf în vântul trecerii noastre.
Gândul meu este atemporal...insensibil şi neafectat de trecerea înceată sau rapidă a timpului...sau de oprirea lui în loc...mult deasupra tuturor, continuă să-şi caute locul...locul lui!
De unde atâtea stele căzătoare! Şi în afară de asta ne-am obişnuit prost! Ridicăm la rang de vis tot ce avem impresia că este cauza nefericirii noastre! Fără să ne dăm seama că timpul petrecut aşa se va întoarce într-o zi dând ameninţător din deget supărat fiind că l-am dat pe nimic...praf în vântul trecerii noastre.
Gândul meu este atemporal...insensibil şi neafectat de trecerea înceată sau rapidă a timpului...sau de oprirea lui în loc...mult deasupra tuturor, continuă să-şi caute locul...locul lui!
Cine pe lumea asta este dispus să investească un bănuţ pentru ca gândul meu să nu mai fie doar prizonierul minţii mele? Să aştept un răspuns...sau să aştept să cadă o stea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu