Despre mine

Fotografia mea
BARLAD, Romania
Dacă vom încerca să alungăm partea întunecată a propriului EU, a propriei vieţi şi dacă vom încerca să aducem lumină acolo unde ieri era întuneric, atunci greutăţile pe care reuşim să le depăşim, fiecare latură întunecată de care reuşim să scăpăm, ne apropie de lumina iubirii; fiecare experienţă negativă este doar un pas spre lumină. Toţi merităm tot ceea ce ne poate hrăni sufletul, mintea şi spiritul, corpul şi inima. Să scăpăm de reziduurile trecutului şi să privim cu multă încredere şi iubire spre ceea ce va fi. Pentru noi toţi va veni un moment când suferinţele, oricare ar fi ele, vor înceta şi datorită propriei lupte de a aduce lumina şi iubirea în propriul EU, viaţa ne va răsplăti cu ceea ce ne dorim. Putem alunga întunericul concentrându-ne pe lumină şi iubire, în orice clipă, hrănindu-ne propriile viziuni despre iubire, pace, armonie, bucurie şi fericire.

ÎN LUMEA MEA

Vine o vreme când oricât ţi-ai sufla sufletul în o mie de părţi, păstrezi totuşi un colţ de suflet departe de intemperiile vieţii. Îmi cânt mai departe sufletul...mulţi îl ascultă, însă puţini îl aud...!

joi, 3 aprilie 2008

La malul mării

Freamătă marea în albastrul de sus şi jos, întind mâna...mângâi cerul...sorb din vraja mării câte un pic de neant...merg...zbor pe aripile unui pescăruş ce n-are somn...are aripile atât de albe încât zborul lui este lumină printre miile de stele fumegând. Îmi aşază în păru-mi albastru spuza de stele căzătoare...Ne ducem dorul unul altuia... încât albastrul mării...al cerului şi albul pescăruşului se varsă în privirea ta scânteind a dor şi iubire.Pe ţărm...doar eu...pescăruşul care m-a adus la mal pe aripile sale...şi mângâierea brizei ce-mi răsfiră părul...Valuri înspumate îmi sărută gleznele pentru ca apoi să se retragă timide şi speriate de propria îndrăzneală... Nisipul îmi vrea urma paşilor ca amintire, dar valurile cuprinse de gelozie se reped să le şteargă... Scoici mi se agaţă şiraguri, de gât şi de braţe rugându-mă să mai rămân...iar algele mi se încolăcesc pe trup îmbrăcându-mă...sau poate...îmbrăţişându-mă... Stropi săraţi, mi se preling pe buze...nu ştiu...sunt lacrimile mării sau ale mele...şi brusc...mi se face dor de tine...
Mă întreb...oare când vei lua fiinţă...în oceanul meu de vise...mă întreb oare când te vei apropia de sufletul meu pentru a rămâne definitiv lipit de el...mă întreb oare cum să te aduc mai aproape de inima mea pentru a mi te alătura şi pentru a mă simţi copleşită de iubirea ce ne-o purtăm...dar care nu poate fi împărtăşită...???
Urmăresc valul ce se apropie de picioarele mele...parcă dorind să mi le ia....şi mă îndepărtez de mal...lăsând să ia cu el doar urmele paşilor mei....
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

AŞ VREA SĂ ÎNŢELEG...!

Doar cu răbdare putem începe fiecare zi. Plecăm din întuneric, bâjbâim şi căutăm lumina care să ne deschidă noi orizonturi, noi idealuri. Dacă ne imaginăm un vis facem primul pas spre a obţine realizarea lui. Să ne făurim acest vis...să nu-l lăsăm să scape...să-l păstrăm cu sfinţenie, ca pe un bulgăre de aur. Să-l lăsăm să ne răscolească sufletul şi să ne stimuleze gândurile, pentru că el va determina cursul vieţii noastre.
Trebuie în permanenţă să ne spunem că vom reuşi să realizăm doar lucruri bune şi frumoase astăzi şi ele se vor întâmpla. Să ne acordăm şansa de a afla cât mai multe lucruri interesante şi de a cunoaşte...chiar dacă riscul este mare.
Nu putem renunţa niciodată la frumuseţea gândului nespus...frumuseţea sentimentului netrăit pentru că el există şi ne cere în cele mai nepotrivite momente. Să luptăm pentru acel moment astăzi căci mâine va fi târziu...să transformăm în realitate iubirea ce s-a născut...iubirea ce vrea să pătrundă nestingherită în inimile noastre...în sufletele noastre.
Să ne urmăm visul cu încredere şi într-o zi se va realiza.