Despre mine

Fotografia mea
BARLAD, Romania
Dacă vom încerca să alungăm partea întunecată a propriului EU, a propriei vieţi şi dacă vom încerca să aducem lumină acolo unde ieri era întuneric, atunci greutăţile pe care reuşim să le depăşim, fiecare latură întunecată de care reuşim să scăpăm, ne apropie de lumina iubirii; fiecare experienţă negativă este doar un pas spre lumină. Toţi merităm tot ceea ce ne poate hrăni sufletul, mintea şi spiritul, corpul şi inima. Să scăpăm de reziduurile trecutului şi să privim cu multă încredere şi iubire spre ceea ce va fi. Pentru noi toţi va veni un moment când suferinţele, oricare ar fi ele, vor înceta şi datorită propriei lupte de a aduce lumina şi iubirea în propriul EU, viaţa ne va răsplăti cu ceea ce ne dorim. Putem alunga întunericul concentrându-ne pe lumină şi iubire, în orice clipă, hrănindu-ne propriile viziuni despre iubire, pace, armonie, bucurie şi fericire.

ÎN LUMEA MEA

Vine o vreme când oricât ţi-ai sufla sufletul în o mie de părţi, păstrezi totuşi un colţ de suflet departe de intemperiile vieţii. Îmi cânt mai departe sufletul...mulţi îl ascultă, însă puţini îl aud...!

sâmbătă, 29 august 2009

Rugă în noapte


În nopţi reci rătăcesc prin poiana stelelor şi visez despletirea zilelor flămânde de visele ce le-am dorit. Le-am lăsat acolo legate de un nor de pe cer fiindcă voiau să plece cu umerii încărcaţi de bucuria întâlnirii iar eu tot număram timpul plecat să se odihnească nu ştiu pe unde, la un capăt de curcubeu spulberat, cu braţele deschise alergând către lumea din care se naşte iubirea.
Dacă-mi dai aripi, voi zbura spre altarul unde visele se născocesc şi devin doruri de tine. Dacă-mi dai cântec, devin lăută şi din strunele mele vor picura sunetele cu gustul iubirii. Dar mai bine dă-mi cântecul inimii tale...să-l simt cum vine spre mine...să-l aud chemându-mă către tine.
Să ne rugăm pentru ca iubirea noastră să-nflorească...să ne rugăm pentru ca mlădiţa dragostei să crească...să ne rugăm pentru ca lumina peste noi să cearnă...şi să legăm iarăşi rod de viaţă caldă din dragostea ce ne cuprinde. Aş vrea să par un înger, un înger călător ca să te privesc. Mai vreau încă să zbor peste început, mult în trecut, la prima lacrimă, la început! Să ne rugăm...!
Să fie oare ce a rămas spre drumul către ultima întâlnire? Unde ne-am oprit...? Pe drumul către speranţe...sau spre cel către vise? Nu vorbesc de drumul cel necunoscut...vorbesc de drumul către tine...vorbesc de visul în care din nopţi reci, nepătrunse, se naşte dincolo de curcubeul spulberat, lumea noastră...rugându-ne să nu se sfârşească...!
Publicat de la Niciun comentariu:

sâmbătă, 15 august 2009

De ce să fiu tristă?


De ce să fiu tristă? De ce să-mi las inima să plângă? De ce să nu pot spune deschis: am viaţa mea ... am clipele pe care nu pot să le uit ... am fericirea din privirea ce-o arunc spre oglinda din faţa mea ...! Sunt eu ...! Sunt aşa cum vreau să fiu ...! Exist ... contează mult ...!
De ce să mă plâng ...? De ce să spun că-s tristă ...? Oare nu-s vinovată? Oare n-am contribuit cu nimic la tristeţea din mine? Oare nu mi se atribuie nicio vină? Ba da ... şi încă cum ...!
Dar acum ...
Alung cu grijă
Din chipul cel îngândurat
Tot ce-ar putea să mă pătrundă
În întunericul neadunat.
Alung cu mare grijă
Din ochii-nlăcrimaţi
Orice durere aspră
Ce-ar fi putut să-mi spună
Că viaţa n-are rost.
Nu mă mai plâng întruna
Aştept să vină clipa
În care cu nesaţ
Voi savura cu îndârjire
Tot ce-am dorit şi am visat.
Aşa mă vreau, în prag de drum
Înviorată de-al meu zbucium
Şi-acaparată de-un destin.
Publicat de la Niciun comentariu:
Abonați-vă la: Postări (Atom)

AŞ VREA SĂ ÎNŢELEG...!

Doar cu răbdare putem începe fiecare zi. Plecăm din întuneric, bâjbâim şi căutăm lumina care să ne deschidă noi orizonturi, noi idealuri. Dacă ne imaginăm un vis facem primul pas spre a obţine realizarea lui. Să ne făurim acest vis...să nu-l lăsăm să scape...să-l păstrăm cu sfinţenie, ca pe un bulgăre de aur. Să-l lăsăm să ne răscolească sufletul şi să ne stimuleze gândurile, pentru că el va determina cursul vieţii noastre.
Trebuie în permanenţă să ne spunem că vom reuşi să realizăm doar lucruri bune şi frumoase astăzi şi ele se vor întâmpla. Să ne acordăm şansa de a afla cât mai multe lucruri interesante şi de a cunoaşte...chiar dacă riscul este mare.
Nu putem renunţa niciodată la frumuseţea gândului nespus...frumuseţea sentimentului netrăit pentru că el există şi ne cere în cele mai nepotrivite momente. Să luptăm pentru acel moment astăzi căci mâine va fi târziu...să transformăm în realitate iubirea ce s-a născut...iubirea ce vrea să pătrundă nestingherită în inimile noastre...în sufletele noastre.
Să ne urmăm visul cu încredere şi într-o zi se va realiza.