Despre mine

Fotografia mea
BARLAD, Romania
Dacă vom încerca să alungăm partea întunecată a propriului EU, a propriei vieţi şi dacă vom încerca să aducem lumină acolo unde ieri era întuneric, atunci greutăţile pe care reuşim să le depăşim, fiecare latură întunecată de care reuşim să scăpăm, ne apropie de lumina iubirii; fiecare experienţă negativă este doar un pas spre lumină. Toţi merităm tot ceea ce ne poate hrăni sufletul, mintea şi spiritul, corpul şi inima. Să scăpăm de reziduurile trecutului şi să privim cu multă încredere şi iubire spre ceea ce va fi. Pentru noi toţi va veni un moment când suferinţele, oricare ar fi ele, vor înceta şi datorită propriei lupte de a aduce lumina şi iubirea în propriul EU, viaţa ne va răsplăti cu ceea ce ne dorim. Putem alunga întunericul concentrându-ne pe lumină şi iubire, în orice clipă, hrănindu-ne propriile viziuni despre iubire, pace, armonie, bucurie şi fericire.

ÎN LUMEA MEA

Vine o vreme când oricât ţi-ai sufla sufletul în o mie de părţi, păstrezi totuşi un colţ de suflet departe de intemperiile vieţii. Îmi cânt mai departe sufletul...mulţi îl ascultă, însă puţini îl aud...!

marți, 2 martie 2010

Vântul serii


În suflet mi-ai lăsat o scânteiere albă a aripii de zbor pe când mi-erai şi cântec şi durere....în inimă mi-ai presărat un vis amăgitor ce s-a spulberat odată cu vântul serii care în valuri s-a abătut asupra noastră.
Simţeam cum şoaptele tale se şiroiau în cântec...simţeam privirea-ţi de gheaţă ce se îndepărta încetul cu încetul. M-am lăsat dusă de valul vântului de seară şi-am poposit în grabă în palma-ţi argintie, păstrând un gând ce-a adunat cu nesfârşitele aripi, o perlă ce de pe obrazul meu se scurge.
Tu n-ai văzut tristeţea mea cum te căuta în întunericul nopţii printre stele pierdută. Tu n-ai simţit gândul meu cum mă macină de atâta durere...de atâta chin. Nu ai auzit chemarea mea disperată printre valurile nesfârşite ale vântului de seară. Lacrimi curg încet peste clipa ce-a fost...peste cea care-o să vină şi poartă în ele adunate aceleaşi cuvinte...din vise umede şi triste.
S-a îndepărtat de noi vântul serii şi-o boare dulce cuprinde înserarea ascunzând în ceaţă drumul ce poate ar duce către tine. Poartă pe aripi în zbor, cuvinte adunate-n şirag de vorbe duioase şi-alungă lacrimile care curg din ochii zilei ce dispare şi scaldă luna ascunsă de norii nesfârşiţi.
Publicat de la Niciun comentariu:
Abonați-vă la: Postări (Atom)

AŞ VREA SĂ ÎNŢELEG...!

Doar cu răbdare putem începe fiecare zi. Plecăm din întuneric, bâjbâim şi căutăm lumina care să ne deschidă noi orizonturi, noi idealuri. Dacă ne imaginăm un vis facem primul pas spre a obţine realizarea lui. Să ne făurim acest vis...să nu-l lăsăm să scape...să-l păstrăm cu sfinţenie, ca pe un bulgăre de aur. Să-l lăsăm să ne răscolească sufletul şi să ne stimuleze gândurile, pentru că el va determina cursul vieţii noastre.
Trebuie în permanenţă să ne spunem că vom reuşi să realizăm doar lucruri bune şi frumoase astăzi şi ele se vor întâmpla. Să ne acordăm şansa de a afla cât mai multe lucruri interesante şi de a cunoaşte...chiar dacă riscul este mare.
Nu putem renunţa niciodată la frumuseţea gândului nespus...frumuseţea sentimentului netrăit pentru că el există şi ne cere în cele mai nepotrivite momente. Să luptăm pentru acel moment astăzi căci mâine va fi târziu...să transformăm în realitate iubirea ce s-a născut...iubirea ce vrea să pătrundă nestingherită în inimile noastre...în sufletele noastre.
Să ne urmăm visul cu încredere şi într-o zi se va realiza.