Despre mine

Fotografia mea
BARLAD, Romania
Dacă vom încerca să alungăm partea întunecată a propriului EU, a propriei vieţi şi dacă vom încerca să aducem lumină acolo unde ieri era întuneric, atunci greutăţile pe care reuşim să le depăşim, fiecare latură întunecată de care reuşim să scăpăm, ne apropie de lumina iubirii; fiecare experienţă negativă este doar un pas spre lumină. Toţi merităm tot ceea ce ne poate hrăni sufletul, mintea şi spiritul, corpul şi inima. Să scăpăm de reziduurile trecutului şi să privim cu multă încredere şi iubire spre ceea ce va fi. Pentru noi toţi va veni un moment când suferinţele, oricare ar fi ele, vor înceta şi datorită propriei lupte de a aduce lumina şi iubirea în propriul EU, viaţa ne va răsplăti cu ceea ce ne dorim. Putem alunga întunericul concentrându-ne pe lumină şi iubire, în orice clipă, hrănindu-ne propriile viziuni despre iubire, pace, armonie, bucurie şi fericire.

ÎN LUMEA MEA

Vine o vreme când oricât ţi-ai sufla sufletul în o mie de părţi, păstrezi totuşi un colţ de suflet departe de intemperiile vieţii. Îmi cânt mai departe sufletul...mulţi îl ascultă, însă puţini îl aud...!

sâmbătă, 13 februarie 2010

Ninge în suflet


Priveşte...! Ninge...! Uite fulgii de zăpadă cum cad unul câte unul în palme...! Se aştern tăcuţi în părul deja nins...pe faţa peste care lacrimile au lăsat urme adânci...!
Ninge în suflet...! E rece...! Frigul îmi pătrunde în trup...! Nu eşti aproape de mine...dar simt cum încerci să-mi alungi fulgii jucăuşi de pe faţa îngândurată. Te văd prin ninsoarea ce cade...te văd printre picăturile ce s-au format din fulgii căzuţi peste chipul meu.
Nu eşti aici...! Te strig în gând să-mi apari de dincolo de noaptea ce stă să se aştearnă albă şi întunecată. Nu eşti lângă mine...şi fulgii jucăuşi încearcă să-mi alunge din suflet durerea de a nu te avea aproape de inima mea...smulgându-mi din adâncuri un zâmbet al bucuriei...al fericirii ca să te pot vedea în vis...ca să te pot simţi strângându-mă în braţe.
În zăpezile albastre răsărite între noi, prin gerul de nepătruns, prin albul ce-ţi ia privirile, aştept cu dorul în mine, o minune să se întâmple şi să crească în zorii unei tăcute dimineţi...iubirea dintre vise...! Port în gânduri, către stele lucitoare, raza de lumină ce este acoperită de îngerii care ne păzesc inimile întristate.
Întind braţele către tine...vreau să te ating...vreau să te simt...! Dar zăpada rece e între mine şi tine...căldura braţelor topeşte fulgii ce vor să se aştearnă înaintea mea. Îmi strâng mâinile la piept...închid ochii şi privesc înalturile bolţii întunecate. Din nopţi în care aşteptarea şi-a aşternut năframa albastră...zăpezile se aştern ca o lumină vie peste veşnica iubire ce s-a născut şi nu poate să mai piară.
Publicat de la Niciun comentariu:
Abonați-vă la: Postări (Atom)

AŞ VREA SĂ ÎNŢELEG...!

Doar cu răbdare putem începe fiecare zi. Plecăm din întuneric, bâjbâim şi căutăm lumina care să ne deschidă noi orizonturi, noi idealuri. Dacă ne imaginăm un vis facem primul pas spre a obţine realizarea lui. Să ne făurim acest vis...să nu-l lăsăm să scape...să-l păstrăm cu sfinţenie, ca pe un bulgăre de aur. Să-l lăsăm să ne răscolească sufletul şi să ne stimuleze gândurile, pentru că el va determina cursul vieţii noastre.
Trebuie în permanenţă să ne spunem că vom reuşi să realizăm doar lucruri bune şi frumoase astăzi şi ele se vor întâmpla. Să ne acordăm şansa de a afla cât mai multe lucruri interesante şi de a cunoaşte...chiar dacă riscul este mare.
Nu putem renunţa niciodată la frumuseţea gândului nespus...frumuseţea sentimentului netrăit pentru că el există şi ne cere în cele mai nepotrivite momente. Să luptăm pentru acel moment astăzi căci mâine va fi târziu...să transformăm în realitate iubirea ce s-a născut...iubirea ce vrea să pătrundă nestingherită în inimile noastre...în sufletele noastre.
Să ne urmăm visul cu încredere şi într-o zi se va realiza.