Motto:
"M-am închis în mine, dar şi aici m-au găsit"(V.Loghin)
Mă preocupă cuvintele care mă înving, aşa cum eu atât de mult timp...în tot atât de mult spaţiu...nu ştiu decât să trăiesc...dar nu mai pot să ating sufletul ce m-alina. În mine pătrunde o suferinţă ce se aşază la pian când nu vrea să-mi răspundă! M-a învins...! Abia dacă-mi mai amintesc vreun cântec cu greu din care m-am desprins!
În tot acest timp amândoi...în aşa de mult spaţiu...am zidit şi-n mine şi-n tine câte o stâncă. Mai eşti...mai sunt...mai suntem...?
Mi-e dor de tot ce n-am trăit încă...!
Sub degetele mele te fă o vioară care să cânte-nfiorată rostirile-mi mereu. Iar eu voi fi arcuşul ce s-arcuieşte-n zare cu fulgerări de vise născute-n depărtări. Lumea se va naşte rotundă în spirale, salcâmii vor înflori sub porţile de dor iar tu vei fi lumina cu mângâieri din care voi sorbi doar apa ta - izvor. Şi gura mea cea arsă de stelele iubirii va dărui pecete în visul tău...iar tu, în lumea mea frumoasă cu arcuiri astrale, primeşte-mi cuvintele din sufletu-mi deschis.
De-aceea port în mine un cânt...în dragostea mea pentru tine...în lumea mea frumoasă! Dacă tu eşti eu...şi-n mine şi-n gând, voi învăţa să iubesc...sau să mă vindec...voi învăţa să trăiesc sau mă voi pierde printre lacrimi.