Despre mine

Fotografia mea
BARLAD, Romania
Dacă vom încerca să alungăm partea întunecată a propriului EU, a propriei vieţi şi dacă vom încerca să aducem lumină acolo unde ieri era întuneric, atunci greutăţile pe care reuşim să le depăşim, fiecare latură întunecată de care reuşim să scăpăm, ne apropie de lumina iubirii; fiecare experienţă negativă este doar un pas spre lumină. Toţi merităm tot ceea ce ne poate hrăni sufletul, mintea şi spiritul, corpul şi inima. Să scăpăm de reziduurile trecutului şi să privim cu multă încredere şi iubire spre ceea ce va fi. Pentru noi toţi va veni un moment când suferinţele, oricare ar fi ele, vor înceta şi datorită propriei lupte de a aduce lumina şi iubirea în propriul EU, viaţa ne va răsplăti cu ceea ce ne dorim. Putem alunga întunericul concentrându-ne pe lumină şi iubire, în orice clipă, hrănindu-ne propriile viziuni despre iubire, pace, armonie, bucurie şi fericire.

ÎN LUMEA MEA

Vine o vreme când oricât ţi-ai sufla sufletul în o mie de părţi, păstrezi totuşi un colţ de suflet departe de intemperiile vieţii. Îmi cânt mai departe sufletul...mulţi îl ascultă, însă puţini îl aud...!

miercuri, 25 februarie 2009

Pe aripi de-amurg


Pe aripile unui amurg, printre stele strălucitoare, în zbor şi frângeri de dor, un suflet rătăcit se zbate să ajungă în undă de vis, la inima ce plânge. În seara cu îngeri, printre valuri uşoare, în corabia – dor ce duce cu ea iubirea, răsare din vis călător şi coboară stingher peste-o clipă...peste-o dulce strigare. Un suflet rătăcit se zbate-ntre un ieri trecut parcă demult şi un azi ce-i aduce bucuria de care avea atâta nevoie. Din ochi sclipitori, cad lacrimi de dor, pe margine de vise, şi-adună din ele dorinţa de-a fi mai aproape.
Joc de culori, umbre şi soare, toate acum le culeg şi mă-ndrept către tine! Amăgire, speranţă, drum ce străbate neantul, teamă, fior, cheie de suflet ce cu ea încerc să deschid un drum. Pe el vreau să pornesc pe aripă de-amurg spre un vis devenit realitate! Niciun sunet nu străbate clipa, totul este adormit...departe! Te caut în vântul nebun, în lacrima ploaie, în şipot izvor şi în clipa de dor!Iubirea se naşte-n vâltoarea de valuri adunate-n aripi de vis...revărsate în maluri de ape născute din lacrima – dor...purtată pe aripi de-amurg...la margine de cer...! Mi-ar place să zburd peste-a nopţilor vise...s-alerg după lumina ce vrea să-mi aducă din stelele nopţii, căldura iubirii ce-o simt dinspre tine.
În frumuseţea visului ce se aşterne din lumina cernută din clipă uitată, faci stelele să vină odată cu privirile tale pe care le laşi peste mine, aducând iubirea împreună cu vântul ce-n plete îşi răsfiră puterea. Acoperă cu căldura inimii ce bate-n dorinţa de-a fi...şi se plimbă alături de mine...pe aripi de-amurg...!
Publicat de la Niciun comentariu:

sâmbătă, 21 februarie 2009

Păstrează clipa

Mă-ncumet să pornesc spre visul tandru...mă-ncumet şi totuşi pornesc. Aştept tăcută. Nu mă-ntreba cum intră în al meu suflet. E pregătit din vise albe, din lacrimi l-am făcut. Şi dacă astăzi tot aştept în amintire...şi dacă astăzi tot aştept şi tot clădesc, e pentru că eu cred în tine, într-o iubire care mă trimite la tăcere şi-o privesc. Nu am să forţez trecutul, nici prezentul. Nu am voie să mai caut în misterul blând. Voi depăşi frumuseţea, voi depăşi momentul şi voi construi în suflet al meu gând ce duce către tine. Păstrează doar o clipă căldura unei priviri ce s-a oprit pe-al tău destin...apoi, te rog trateaz-o cu blândeţea unui sentiment plăcut, nu aşeza durerea. Vroiam să cer de la destin o clipă de iubire. Nu mă certa, e doar un vis...! Îl căutam în universul meu, fără să cer plată, era doar clipa dintr-un vis trăit. Privesc spre clipă şi îi cer un pic de indulgenţă.
Iartă-mă...! Am cerut prea mult...am dat frâu la sentimente...cercetam sufletul...culegeam din univers şi trăiam momentul. Priveşte-mă, nu mă certa...! Nu doream să te rănesc...! Acum trimit visul înapoi, dau libertate clipei...privesc tristă şi cu năduf. S-a dus forţa tăriei...! Un sentiment îl dăruieşti...lasă-ţi în urmă un mister şi o culoare pierdută...!
Pornind spre visul tandru, astăzi primesc de la destin, tot ce-am clădit cu lacrimi şi migală. Tăcerea ce-n trecut mi-era durere, am îndepărtat-o şi ascult acum cu sufletul deschis, chemarea spre misterul blând din clipa ce-o doream...!
Păstrează clipa...n-o alunga...trăieşte-o...îţi aparţine...!
Publicat de la Niciun comentariu:

duminică, 15 februarie 2009

Uneori...!

Uneori tăcerea ucide gândul
şi visul devine uitare
când n-am puterea să spun
tăcerea cum doare.
Uneori cicatricele,
trezesc amintiri ce dor
cu fiecare clipă ce trece
când n-am puterea să spun
amintirea cum doare.
Uneori şi iubirea doare
trece şi devine uitare
când n-am puterea să-ţi spun
cât e iubirea mea de mare.
Şi chem să-mi vină-n glas duios,
pe-a timpului aripă
să-mi lase semn din măreţia veşnică
doar clipa cea nemărginită.
O viaţa-ntreagă am visat-o
şi-n dor, pe aripă plăpândă,
s-aducă dorinţa de-mplinire
şi-a visului speranţă...!
Publicat de la Niciun comentariu:

marți, 10 februarie 2009

Lacrimi de înger

Privesc cu ochii închişi la luceferi, privesc printre gânduri la noi, ating infinitul cu boabe de rouă şi nasc o iubire senină din picături de ploaie...! În ochi, vreau să-ţi aduc lumină, oprind nesăbuit a timpului adânc şi mă ascund în sâmburi de dorinţă ca să-ţi sădesc în suflet dorinţa de-a iubi! Te caut printre arome de trupuri, prin uragane şi sălbatice vânturi, pe câmpuri, în mare! Privesc tot mai des, oglinda ochilor tăi! Renasc din neant şi din singurătate, renasc din dorinţă şi vise atât de curate!Luna roşie stă lipită pe pânza înserării. Stelele se joacă de-a faţa ascunsă, norii dorm nevăzuţi în buzunarul timpului, oamenii râd în toropeala unei zile energice. Eu stau şi scriu un dans al unei lumi. Un pas, încă unul, încă şi încă la infinit paşi şi piruete...asta e viaţa.
Lumea s-a desprins de pe tăcere şi a căzut pe un bloc ca să sufle orbitor. Stelele au devenit serioase şi discută, ţes magie, invită la dans, şoptesc descântece, presară inspiraţie tocurilor de scris, se joacă cu fluturii de pe glob. Norii dorm iar eu scriu.
E seară. Timpul picură fără grabă pe podeaua rulantă. Scriu. M-am săturat de scris, iau o pauză, ies şi mă aşez pe trepte şi mă învelesc în halat. Privesc la freamătul sclipitor de sus. Dacă aş întinde degetele, aş putea atinge conturul-iluzie al freamătului. O lacrimă de înger se prelinge pe obrazul noapte...încă una...şi încă una...!
Publicat de la Niciun comentariu:
Abonați-vă la: Postări (Atom)

AŞ VREA SĂ ÎNŢELEG...!

Doar cu răbdare putem începe fiecare zi. Plecăm din întuneric, bâjbâim şi căutăm lumina care să ne deschidă noi orizonturi, noi idealuri. Dacă ne imaginăm un vis facem primul pas spre a obţine realizarea lui. Să ne făurim acest vis...să nu-l lăsăm să scape...să-l păstrăm cu sfinţenie, ca pe un bulgăre de aur. Să-l lăsăm să ne răscolească sufletul şi să ne stimuleze gândurile, pentru că el va determina cursul vieţii noastre.
Trebuie în permanenţă să ne spunem că vom reuşi să realizăm doar lucruri bune şi frumoase astăzi şi ele se vor întâmpla. Să ne acordăm şansa de a afla cât mai multe lucruri interesante şi de a cunoaşte...chiar dacă riscul este mare.
Nu putem renunţa niciodată la frumuseţea gândului nespus...frumuseţea sentimentului netrăit pentru că el există şi ne cere în cele mai nepotrivite momente. Să luptăm pentru acel moment astăzi căci mâine va fi târziu...să transformăm în realitate iubirea ce s-a născut...iubirea ce vrea să pătrundă nestingherită în inimile noastre...în sufletele noastre.
Să ne urmăm visul cu încredere şi într-o zi se va realiza.