Despre mine

Fotografia mea
BARLAD, Romania
Dacă vom încerca să alungăm partea întunecată a propriului EU, a propriei vieţi şi dacă vom încerca să aducem lumină acolo unde ieri era întuneric, atunci greutăţile pe care reuşim să le depăşim, fiecare latură întunecată de care reuşim să scăpăm, ne apropie de lumina iubirii; fiecare experienţă negativă este doar un pas spre lumină. Toţi merităm tot ceea ce ne poate hrăni sufletul, mintea şi spiritul, corpul şi inima. Să scăpăm de reziduurile trecutului şi să privim cu multă încredere şi iubire spre ceea ce va fi. Pentru noi toţi va veni un moment când suferinţele, oricare ar fi ele, vor înceta şi datorită propriei lupte de a aduce lumina şi iubirea în propriul EU, viaţa ne va răsplăti cu ceea ce ne dorim. Putem alunga întunericul concentrându-ne pe lumină şi iubire, în orice clipă, hrănindu-ne propriile viziuni despre iubire, pace, armonie, bucurie şi fericire.

ÎN LUMEA MEA

Vine o vreme când oricât ţi-ai sufla sufletul în o mie de părţi, păstrezi totuşi un colţ de suflet departe de intemperiile vieţii. Îmi cânt mai departe sufletul...mulţi îl ascultă, însă puţini îl aud...!

luni, 14 aprilie 2008

O umbră printre trecători

Sunt pe stradă...afară e noapte...o noapte liniştită ca şi sufletul meu acum. Pe cer multe stele mă călăuzesc spre o direcţie necunoscută mie. Merg fără să ştiu unde mă duc...spre ce destinaţie mă îndrept. Merg...trec printre oameni fără sa-i observ...mă ciocnesc de ei şi merg mai departe, cerându-mi scuze. Unde mă duc? Spre cine? Spre ce direcţie mă îndrept? Nu ştiu...nu-mi pot explica. E ceva ce numai Dumnezeu îmi poate spune: ,,Te duci acolo unde crezi că vei da peste un suflet ce aşteaptă să fie mângâiat, încurajat, ajutat, sprijinit...de tine...o mână de om...cu un suflet mai mare decât tine!!!’’
Aşa îmi spune…şi eu merg…peste cine dau ? De cine mă împiedic ? De o imagine…de o iluzie!!! A cui ? Cine se ascunde sub această mască? Cine se află în hainele ce cu greu se pot deosebi de intunericul care ne cuprinde ! Tu eşti…? Pe tine te simt…şi nu te văd !!! De tine mă împiedic…dar nu cad…pentru că ai puterea să mă prinzi la timp şi să mă sprijini pentru a-mi da tăria să merg mai departe…pentru că tu nu vrei să te încarci cu o povară…cu un suflet epuizat de căutare. Mi te înfăţişezi înfăşurat cu o mantie lungă şi neagră tocmai pentru a nu te putea deosebi de celelalte umbre ce trec pe lângă mine. M-ai prins ca să nu cad… îmi dai drumul să merg mai departe…să mai caut…dar eu nu am puterea de a mai face un pas. Mă sfârşesc în braţele tale şi mă pierd de tot. Nu mai exist…sunt sfâşiată şi măcinată în interior de o durere ce nu poate fi descrisă sau exprimată. Mă laşi să mă îndrept doar cu gândul spre un viitor sumbru…doar cu gândul, pentru că puterea fizică mi s-a scurs din trupul firav. Priveşti după mine…ai vrea să mă întorci din drum, să mă strângi în braţe, să mă mângâi, să mă săruţi…dar nu poţi…o putere nefastă pentru noi te împiedică să faci ceea ce ai vrea…ce-ţi cere inima…nu conştiinţa, raţiunea.
Nu avem puterea să învingem…nu avem puterea să depaşim toate obstacolele ce ne înconjoară pentru a face ca gândul ce fuge din fiinţa mea, să se întâlnească numai cu tine. Nu ai puterea să mă opreşti…deşi ai vrea !!! Am să înfrunt singură toate piedicile…ca să mă îndrept spre tine…ca să îmi recapăt forţa fizică şi psihică…ca să nu mă las doborâtă de nimeni şi de nimic pentru a fi cu tine şi lângă tine.
M-am ridicat cu demnitate şi merg…în noapte cu fruntea sus…spre tine…deşi tot o imagine eşti…deşi tot o umbră eşti printre trecătorii de care încă mă mai lovesc ca să te ajung din urmă…ca să te prind de mână şi să-mi încălzeşti sufletul mistuit de dragoste şi dor.
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

AŞ VREA SĂ ÎNŢELEG...!

Doar cu răbdare putem începe fiecare zi. Plecăm din întuneric, bâjbâim şi căutăm lumina care să ne deschidă noi orizonturi, noi idealuri. Dacă ne imaginăm un vis facem primul pas spre a obţine realizarea lui. Să ne făurim acest vis...să nu-l lăsăm să scape...să-l păstrăm cu sfinţenie, ca pe un bulgăre de aur. Să-l lăsăm să ne răscolească sufletul şi să ne stimuleze gândurile, pentru că el va determina cursul vieţii noastre.
Trebuie în permanenţă să ne spunem că vom reuşi să realizăm doar lucruri bune şi frumoase astăzi şi ele se vor întâmpla. Să ne acordăm şansa de a afla cât mai multe lucruri interesante şi de a cunoaşte...chiar dacă riscul este mare.
Nu putem renunţa niciodată la frumuseţea gândului nespus...frumuseţea sentimentului netrăit pentru că el există şi ne cere în cele mai nepotrivite momente. Să luptăm pentru acel moment astăzi căci mâine va fi târziu...să transformăm în realitate iubirea ce s-a născut...iubirea ce vrea să pătrundă nestingherită în inimile noastre...în sufletele noastre.
Să ne urmăm visul cu încredere şi într-o zi se va realiza.