Despre mine

Fotografia mea
BARLAD, Romania
Dacă vom încerca să alungăm partea întunecată a propriului EU, a propriei vieţi şi dacă vom încerca să aducem lumină acolo unde ieri era întuneric, atunci greutăţile pe care reuşim să le depăşim, fiecare latură întunecată de care reuşim să scăpăm, ne apropie de lumina iubirii; fiecare experienţă negativă este doar un pas spre lumină. Toţi merităm tot ceea ce ne poate hrăni sufletul, mintea şi spiritul, corpul şi inima. Să scăpăm de reziduurile trecutului şi să privim cu multă încredere şi iubire spre ceea ce va fi. Pentru noi toţi va veni un moment când suferinţele, oricare ar fi ele, vor înceta şi datorită propriei lupte de a aduce lumina şi iubirea în propriul EU, viaţa ne va răsplăti cu ceea ce ne dorim. Putem alunga întunericul concentrându-ne pe lumină şi iubire, în orice clipă, hrănindu-ne propriile viziuni despre iubire, pace, armonie, bucurie şi fericire.

ÎN LUMEA MEA

Vine o vreme când oricât ţi-ai sufla sufletul în o mie de părţi, păstrezi totuşi un colţ de suflet departe de intemperiile vieţii. Îmi cânt mai departe sufletul...mulţi îl ascultă, însă puţini îl aud...!

marți, 8 aprilie 2008

LACRIMI ÎN SUFLET...!!!

Lacrimi, lacrimi, lacrimi...un izvor de lacrimi, două izvoare care se unesc...Nu poate fi un suflet vânăt, oricât de strivit ar fi. Rămâne roz şi pur ca sufletul unui prunc neatins de păcatele lumii...
Nu, al meu...poate fi lovit, strivit, APĂSAT, dar nu se deformează. Rămâne tot frumos, că altfel nu se poate. Mintea poate fi pervertită, deformată, stricată, înrâurită, dar sufletul nu, NICIODATĂ...NU al MEU. E ca şi cum ai încerca să striveşti razele de lună. Nici o şansă, nici cu ea nici cu sufletul meu.
Dar lacrimi, da. Pot să vărs râuri de lacrimi. Ele îmi vor spăla sufletul de tot răul care m-ar atinge cumva. Cred că sunt protejată...încă. Şi sper să rămân protejată şi de acum încolo. În asta constă forţa mea...în protecţie. Să continui tot aşa, dar să-mi las sufletul să se bucure când va veni soarele şi în dreptul lui.
Trebuie să-l încălzească. Asta vreau eu...asta trebuie...trebuie să vreau să-l las să mă cuprindă cu căldura razelor ce vor putea să-mi aducă acea speranţă de viaţă...acea lumină pătrunzătoare care să-mi dea putere să merg mai departe cu sufletul neatins...cu sufletul nestrivit. Merit, nici nu ştiţi cât de mult merit asta. Doar eu ştiu...şi o doresc pentru mine mai mult decât mi-o doriţi voi mie...
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

AŞ VREA SĂ ÎNŢELEG...!

Doar cu răbdare putem începe fiecare zi. Plecăm din întuneric, bâjbâim şi căutăm lumina care să ne deschidă noi orizonturi, noi idealuri. Dacă ne imaginăm un vis facem primul pas spre a obţine realizarea lui. Să ne făurim acest vis...să nu-l lăsăm să scape...să-l păstrăm cu sfinţenie, ca pe un bulgăre de aur. Să-l lăsăm să ne răscolească sufletul şi să ne stimuleze gândurile, pentru că el va determina cursul vieţii noastre.
Trebuie în permanenţă să ne spunem că vom reuşi să realizăm doar lucruri bune şi frumoase astăzi şi ele se vor întâmpla. Să ne acordăm şansa de a afla cât mai multe lucruri interesante şi de a cunoaşte...chiar dacă riscul este mare.
Nu putem renunţa niciodată la frumuseţea gândului nespus...frumuseţea sentimentului netrăit pentru că el există şi ne cere în cele mai nepotrivite momente. Să luptăm pentru acel moment astăzi căci mâine va fi târziu...să transformăm în realitate iubirea ce s-a născut...iubirea ce vrea să pătrundă nestingherită în inimile noastre...în sufletele noastre.
Să ne urmăm visul cu încredere şi într-o zi se va realiza.