Despre mine

Fotografia mea
BARLAD, Romania
Dacă vom încerca să alungăm partea întunecată a propriului EU, a propriei vieţi şi dacă vom încerca să aducem lumină acolo unde ieri era întuneric, atunci greutăţile pe care reuşim să le depăşim, fiecare latură întunecată de care reuşim să scăpăm, ne apropie de lumina iubirii; fiecare experienţă negativă este doar un pas spre lumină. Toţi merităm tot ceea ce ne poate hrăni sufletul, mintea şi spiritul, corpul şi inima. Să scăpăm de reziduurile trecutului şi să privim cu multă încredere şi iubire spre ceea ce va fi. Pentru noi toţi va veni un moment când suferinţele, oricare ar fi ele, vor înceta şi datorită propriei lupte de a aduce lumina şi iubirea în propriul EU, viaţa ne va răsplăti cu ceea ce ne dorim. Putem alunga întunericul concentrându-ne pe lumină şi iubire, în orice clipă, hrănindu-ne propriile viziuni despre iubire, pace, armonie, bucurie şi fericire.

ÎN LUMEA MEA

Vine o vreme când oricât ţi-ai sufla sufletul în o mie de părţi, păstrezi totuşi un colţ de suflet departe de intemperiile vieţii. Îmi cânt mai departe sufletul...mulţi îl ascultă, însă puţini îl aud...!

joi, 24 aprilie 2008

Plâng...!!!

Plâng florile cu lacrimi de cristal agăţând în ele durerea ofilirii...durerea sufletului ce simte că se pierde odată cu ele. Plâng copacii cu frunze arămii pe alei solitare chemând printre ei iubirile ce aşteaptă să fie trăite de cei ce ştiu să o facă. Plânge cerul cu lacrimi reci înecând rănile pământului şi acoperind găurile provocate de durerile sufleteşti iscate din iubire. Plâng toate culorile curcubeului că se topesc în senin atunci când încearcă să pătrundă cu lumina lor, inima cea îngheţată de suferinţă. Plâng cele mai frumoase vise ce nu au gustat împlinirea. Plâng zâmbetele forţate de pe sutele de chipuri ce sufocă adevăratul suflet. Plâng cuvintele nerostite şi lasă în urma lor poveşti nescrise. Plâng rănile de unde s-au rupt aripile îngerilor ce încercau să zboare acolo unde inima le-o cerea. Plâng iubirile neîmpărtăşite în falia inimii însângerate. Plânge trecutul ce nu mai poate fi schimbat. Plâng amintirile ce nu vor să moară în uitarea de gheaţă.
În oceanul de tristeţe plutesc, văd speranţele cum se scufundă, mă doare neputinţa de a evada din cetatea lacrimilor...şi plâng şi eu alături de ele.
M-am trezit inundată...de durere, de lacrimi, de singurătate. Cuvintele mele şi-au pierdut ecoul, nu mai au rezonanţă. Cât despre tot ce a rămas şi va rămâne nerostit...sunt doar idei şi sentimente pe care le zăreai odată... E trist însă că fac parte din mine. O să mă întorc în pat. Poate acolo, în vis târziu, lacrimile vor topi frigul, poate vor găsi alinare, poate... Acum refuz să cred că se vor transforma în gheaţă!
Şi vreau iar să-mi scriu gândurile şi nu reuşesc să mă exprim aşa cum vreau...îmi e greu să vorbesc de ceea ce-mi simte inima...pot interpreta cu doar două cuvinte bine înţelese de tine...te iubesc! Însă nu cred că îţi e de ajuns aşa cum nici eu nu cred asta...vreau să te ating şi cum ştiu că nu pot...las o lacrimă să-mi aline chipul...vreau să te privesc şi cum privesc orizontul şi nu te zăresc...las o lacrimă să-mi ude ochii...vreau să te sărut şi cum numai vântul mă sărută suav...las lacrima să ajungă pe buzele-mi crăpate de frigul nopţii...şi te simt, te văd şi te sărut în visul nopţii pustii...
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

AŞ VREA SĂ ÎNŢELEG...!

Doar cu răbdare putem începe fiecare zi. Plecăm din întuneric, bâjbâim şi căutăm lumina care să ne deschidă noi orizonturi, noi idealuri. Dacă ne imaginăm un vis facem primul pas spre a obţine realizarea lui. Să ne făurim acest vis...să nu-l lăsăm să scape...să-l păstrăm cu sfinţenie, ca pe un bulgăre de aur. Să-l lăsăm să ne răscolească sufletul şi să ne stimuleze gândurile, pentru că el va determina cursul vieţii noastre.
Trebuie în permanenţă să ne spunem că vom reuşi să realizăm doar lucruri bune şi frumoase astăzi şi ele se vor întâmpla. Să ne acordăm şansa de a afla cât mai multe lucruri interesante şi de a cunoaşte...chiar dacă riscul este mare.
Nu putem renunţa niciodată la frumuseţea gândului nespus...frumuseţea sentimentului netrăit pentru că el există şi ne cere în cele mai nepotrivite momente. Să luptăm pentru acel moment astăzi căci mâine va fi târziu...să transformăm în realitate iubirea ce s-a născut...iubirea ce vrea să pătrundă nestingherită în inimile noastre...în sufletele noastre.
Să ne urmăm visul cu încredere şi într-o zi se va realiza.