Despre mine

Fotografia mea
BARLAD, Romania
Dacă vom încerca să alungăm partea întunecată a propriului EU, a propriei vieţi şi dacă vom încerca să aducem lumină acolo unde ieri era întuneric, atunci greutăţile pe care reuşim să le depăşim, fiecare latură întunecată de care reuşim să scăpăm, ne apropie de lumina iubirii; fiecare experienţă negativă este doar un pas spre lumină. Toţi merităm tot ceea ce ne poate hrăni sufletul, mintea şi spiritul, corpul şi inima. Să scăpăm de reziduurile trecutului şi să privim cu multă încredere şi iubire spre ceea ce va fi. Pentru noi toţi va veni un moment când suferinţele, oricare ar fi ele, vor înceta şi datorită propriei lupte de a aduce lumina şi iubirea în propriul EU, viaţa ne va răsplăti cu ceea ce ne dorim. Putem alunga întunericul concentrându-ne pe lumină şi iubire, în orice clipă, hrănindu-ne propriile viziuni despre iubire, pace, armonie, bucurie şi fericire.

ÎN LUMEA MEA

Vine o vreme când oricât ţi-ai sufla sufletul în o mie de părţi, păstrezi totuşi un colţ de suflet departe de intemperiile vieţii. Îmi cânt mai departe sufletul...mulţi îl ascultă, însă puţini îl aud...!

luni, 7 aprilie 2008

O picătură de ploaie...într-o iubire

Azi a plouat. A plouat aşa de tare, încât pe suflet mi-au apărut două riduri adânci. Azi a plouat şi apa lacurilor mele din ochii-mi miraţi nu a mai fost limpede, să poată oglindi luna şi copacii argintaţi, de care să-mi agăţ visul. Lacurile mele oglindeau acum o noapte, noapte în care luna închisese ochii să nu-mi vadă ploaia, noapte în care copacii mei erau atât de negri, încât nu-mi lăsau nici o rază să-mi arate drumul spre zori.
Azi ploaia mea a fost din lacrimi mari, tăcute, ce curgeau în interiorul meu, urmând drumul unor riduri vechi, săpând altele noi. Unul pentru mine...unul pentru tine...unul pentru ea…să aibă pe unde aluneca plânsul meu, un plâns amar, atât de dureros prin tăcerea lui…
Oare cum de ai auzit tu tăcerea!?! Ştiam că eşti departe, ştiam că nu ai cum să mă auzi, ştiam că nu poţi să mă auzi…sau aşa credeam eu. Tu încă o dată mi-ai arătat cine eşti, de ce exişti, de ce trebuie să exişti.
Mi-ai auzit plânsul, ai lăsat totul deoparte şi ai venit, la fel de tăcut ca şi ploaia mea...aducând odată cu tine, şi lacrima iubirii sincere...curate... Nu ai zis nimic, m-ai luat doar de umeri, m-ai privit în ochi şi ochii mei au devenit strălucitori, m-ai apropiat de tine să-ţi simt inima şi inima mea şi-a recunoscut ritmul şi nu s-a mai grăbit să bată aşa de tare încât să nu-ţi mai aud şoapta.
Asta făceai, mă ţineai lângă inima ta, mă legănai încet să-mi adormi disperările şi-mi şopteai cuvinte tandre...iar degetele, degetele îmi mângâiau fruntea...şi tâmpla...şi ridurile în care lacrima încă mai aluneca lin. Era lacrima iubirii...ce nu se putea exprima.
Aşa am adormit, legănată de tine. M-am trezit, cu ochii mari, în care se oglindea soarele...în care se oglindeau iar copacii mei cei negri. Azi ţi-am zâmbit! Îmi simţi şi zâmbetul de acolo de departe de unde eşti?
O ploaie târzie în aburi de vise alunecă pe aripa timpului ce trece neobservat...un vânt nebun dinspre tine aduce o rază din iubirea ce a-nviat!! Eşti aici, în sufletul meu...şi nimeni, vreodată, nu te va mai putea scoate! Aştept din nou ca zâmbetul tău să-mi lumineze chipul...iar mângâierea din privirea ta să-mi încălzească sufletul. Doar aşa mai pot privi...la sentimentul numit iubire...ce doar lângă tine îl mai pot simţi! Mi-aş dori să fiu o rază de soare...să te pot privi mereu în ochi...să iau o picătură de ploaie care să cadă pe buzele tale...să te pot săruta măcar pentru o clipă şi apoi să mă preling pe coarda sensibilă a inimii care se numeşte dragoste !
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

AŞ VREA SĂ ÎNŢELEG...!

Doar cu răbdare putem începe fiecare zi. Plecăm din întuneric, bâjbâim şi căutăm lumina care să ne deschidă noi orizonturi, noi idealuri. Dacă ne imaginăm un vis facem primul pas spre a obţine realizarea lui. Să ne făurim acest vis...să nu-l lăsăm să scape...să-l păstrăm cu sfinţenie, ca pe un bulgăre de aur. Să-l lăsăm să ne răscolească sufletul şi să ne stimuleze gândurile, pentru că el va determina cursul vieţii noastre.
Trebuie în permanenţă să ne spunem că vom reuşi să realizăm doar lucruri bune şi frumoase astăzi şi ele se vor întâmpla. Să ne acordăm şansa de a afla cât mai multe lucruri interesante şi de a cunoaşte...chiar dacă riscul este mare.
Nu putem renunţa niciodată la frumuseţea gândului nespus...frumuseţea sentimentului netrăit pentru că el există şi ne cere în cele mai nepotrivite momente. Să luptăm pentru acel moment astăzi căci mâine va fi târziu...să transformăm în realitate iubirea ce s-a născut...iubirea ce vrea să pătrundă nestingherită în inimile noastre...în sufletele noastre.
Să ne urmăm visul cu încredere şi într-o zi se va realiza.