Despre mine

Fotografia mea
BARLAD, Romania
Dacă vom încerca să alungăm partea întunecată a propriului EU, a propriei vieţi şi dacă vom încerca să aducem lumină acolo unde ieri era întuneric, atunci greutăţile pe care reuşim să le depăşim, fiecare latură întunecată de care reuşim să scăpăm, ne apropie de lumina iubirii; fiecare experienţă negativă este doar un pas spre lumină. Toţi merităm tot ceea ce ne poate hrăni sufletul, mintea şi spiritul, corpul şi inima. Să scăpăm de reziduurile trecutului şi să privim cu multă încredere şi iubire spre ceea ce va fi. Pentru noi toţi va veni un moment când suferinţele, oricare ar fi ele, vor înceta şi datorită propriei lupte de a aduce lumina şi iubirea în propriul EU, viaţa ne va răsplăti cu ceea ce ne dorim. Putem alunga întunericul concentrându-ne pe lumină şi iubire, în orice clipă, hrănindu-ne propriile viziuni despre iubire, pace, armonie, bucurie şi fericire.

ÎN LUMEA MEA

Vine o vreme când oricât ţi-ai sufla sufletul în o mie de părţi, păstrezi totuşi un colţ de suflet departe de intemperiile vieţii. Îmi cânt mai departe sufletul...mulţi îl ascultă, însă puţini îl aud...!

miercuri, 2 aprilie 2008

Am vrut...!

Am vrut să merg azi, dar nu am putut decât să fug. Picioarele îmi spuneau ceva ciudat, vorbeau o limbă a lor. Am vrut să mă aşez şi să privesc pentru o secundă lucrurile mai clar, dar ele, picioarele spuneau că nu trebuie să stau. Era dureroasă gândirea la el. Era dureros drumul spre inima lui. Am aşteptat toată ziua pe el, cel dulce, cel adorat, să vină. Am aşteptat în van. A venit, dar nu era el. Sau nu eram eu cea care trebuia să fie. Nu ştiu.
Am vrut să-i mângâi faţa şi să simţim moleşeala unei relaxări sublime. Să închidem ochii şi să ne lăsăm purtaţi de valurile plăcute de căldură care ne străbat corpul. Acum era din ce în ce mai multă durere. Un suspin de plăcere, o tresărire sacadată, triplată, ca o picătură de ploaie ce cade de trei ori în acelaşi loc şi îţi lasă de fiecare dată impresia că a fost prima dată. Încerc să te îmbrac în aur, să nu mori, să îmi trăiesc visul la infinit. Oare există infinitul şi iubirea...???
Am vrut să strâng uşor dorinţa ta cu buzele. Să strecor doar un gând de plăcere. Eram acolo cu mintea şi cu ochii larg deschişi, să pozez pentru mine, doar pentru mine...inima mea din inima ta. Gândurile plăcute erau în glumă aruncate într-o prăpastie fără cusur. Nu mai aveau loc de foc, de durere, de disperare. De ce? Iubesc o idee sau iubesc un bărbat prea blând în ochii inimii mele?
Am vrut să nu te iubesc, idee...ideea de a iubi...dar, nu am putut. Am vrut să nu te văd tandru, să îţi colorez în culori stricate obrajii din mintea mea, să te îmbrac cu trupul altei EA şi să omor iubirea. Tot nu am reuşit. A vrut ea, IUBIREA, să fie mereu...pentru tine.
Vreau să nu uit clipa...vreau să nu uit durerea care ne încrâncenează împreună, unul în braţele celuilalt.
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

AŞ VREA SĂ ÎNŢELEG...!

Doar cu răbdare putem începe fiecare zi. Plecăm din întuneric, bâjbâim şi căutăm lumina care să ne deschidă noi orizonturi, noi idealuri. Dacă ne imaginăm un vis facem primul pas spre a obţine realizarea lui. Să ne făurim acest vis...să nu-l lăsăm să scape...să-l păstrăm cu sfinţenie, ca pe un bulgăre de aur. Să-l lăsăm să ne răscolească sufletul şi să ne stimuleze gândurile, pentru că el va determina cursul vieţii noastre.
Trebuie în permanenţă să ne spunem că vom reuşi să realizăm doar lucruri bune şi frumoase astăzi şi ele se vor întâmpla. Să ne acordăm şansa de a afla cât mai multe lucruri interesante şi de a cunoaşte...chiar dacă riscul este mare.
Nu putem renunţa niciodată la frumuseţea gândului nespus...frumuseţea sentimentului netrăit pentru că el există şi ne cere în cele mai nepotrivite momente. Să luptăm pentru acel moment astăzi căci mâine va fi târziu...să transformăm în realitate iubirea ce s-a născut...iubirea ce vrea să pătrundă nestingherită în inimile noastre...în sufletele noastre.
Să ne urmăm visul cu încredere şi într-o zi se va realiza.