Despre mine

Fotografia mea
BARLAD, Romania
Dacă vom încerca să alungăm partea întunecată a propriului EU, a propriei vieţi şi dacă vom încerca să aducem lumină acolo unde ieri era întuneric, atunci greutăţile pe care reuşim să le depăşim, fiecare latură întunecată de care reuşim să scăpăm, ne apropie de lumina iubirii; fiecare experienţă negativă este doar un pas spre lumină. Toţi merităm tot ceea ce ne poate hrăni sufletul, mintea şi spiritul, corpul şi inima. Să scăpăm de reziduurile trecutului şi să privim cu multă încredere şi iubire spre ceea ce va fi. Pentru noi toţi va veni un moment când suferinţele, oricare ar fi ele, vor înceta şi datorită propriei lupte de a aduce lumina şi iubirea în propriul EU, viaţa ne va răsplăti cu ceea ce ne dorim. Putem alunga întunericul concentrându-ne pe lumină şi iubire, în orice clipă, hrănindu-ne propriile viziuni despre iubire, pace, armonie, bucurie şi fericire.

ÎN LUMEA MEA

Vine o vreme când oricât ţi-ai sufla sufletul în o mie de părţi, păstrezi totuşi un colţ de suflet departe de intemperiile vieţii. Îmi cânt mai departe sufletul...mulţi îl ascultă, însă puţini îl aud...!

vineri, 19 septembrie 2008

Fără să ştiu eu...fără să ştii tu...!

Singură...cu gândurile mele...!!!Razele soarelui se îndreaptă cu stângăcie către mine, doar-doar m-or cuprinde cu căldura lor şi mi-or deschide noi orizonturi spre care să mă îndrept cu bucurie. Arunc o privire în spate. Oare ce se întâmplă? Natura s-a trezit la viaţă! De ce să mai fiu tristă când atâta soare...atâta bucurie...atâta frumuseţe este în jurul meu? Las razele soarelui să-mi pătrundă în suflet...las miresmele îmbătătoare să mă inunde....las culorile florilor să-mi încânte privirile....Îmi adun toate puterile ce mi-au mai rămas şi pornesc la drum...spre orizonturile deschise de razele soarelui ce nu-mi dau pace...!!!
Stăteam cu ochii aţintiţi în tavan, privind trecutul, prezentul şi viitorul, fără să-mi mai pese. Ascultam picăturile de ploaie izbindu-se puternic de geamul închis bine. Afară era frig şi parcă mă cuprindea şi pe mine frigul acela, încercând să-mi intre în inimă. N-a reuşit. Acum stau de vorbă cu tine, printre cuvinte importante sau mai puţin importante, dorind să reuşesc ce n-a reuşit nimeni. Te privesc şi încerc să-ţi explic cum e viaţa, dar nu mă auzi...şi nici nu mă vezi. Uneori mă trezesc vorbind singură, dar continui să vorbesc de parcă cineva totuşi m-ar asculta fără să ştii tu, fără să ştiu eu.
Involuntar zâmbesc, involuntar răspund la nişte întrebări ale căror răspunsuri nici eu nu le cunosc. Dar a devenit comod, mult prea comod pentru a renunţa la acest caracter în transformare. Mi-e uşor să zic cât de greu este şi tu să înţelegi că-mi e imposibil să reuşesc, când de fapt deja am reuşit. Să fiu singura care ştie, eu cu tine, şi nici măcar noi să nu-i dăm de cap. Mi-e un pic rece, aşa că mă duc să te mai privesc o dată fără ca tu să mă vezi, doar de dragul de a mă încălzi. Nu mă pot sătura, aş face-o mereu, în fiecare clipă, conştientă fiind cât rău îmi face şi cât rău fac. Şi toţi se bucură văzându-mi ochii cum zâmbesc, şi doar tu ştii ce, când şi cum îi vei face cu adevărat fericiţi. Cuvintele tăcerii şi ochii minciunii...se spală în ploaia de afară.
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

AŞ VREA SĂ ÎNŢELEG...!

Doar cu răbdare putem începe fiecare zi. Plecăm din întuneric, bâjbâim şi căutăm lumina care să ne deschidă noi orizonturi, noi idealuri. Dacă ne imaginăm un vis facem primul pas spre a obţine realizarea lui. Să ne făurim acest vis...să nu-l lăsăm să scape...să-l păstrăm cu sfinţenie, ca pe un bulgăre de aur. Să-l lăsăm să ne răscolească sufletul şi să ne stimuleze gândurile, pentru că el va determina cursul vieţii noastre.
Trebuie în permanenţă să ne spunem că vom reuşi să realizăm doar lucruri bune şi frumoase astăzi şi ele se vor întâmpla. Să ne acordăm şansa de a afla cât mai multe lucruri interesante şi de a cunoaşte...chiar dacă riscul este mare.
Nu putem renunţa niciodată la frumuseţea gândului nespus...frumuseţea sentimentului netrăit pentru că el există şi ne cere în cele mai nepotrivite momente. Să luptăm pentru acel moment astăzi căci mâine va fi târziu...să transformăm în realitate iubirea ce s-a născut...iubirea ce vrea să pătrundă nestingherită în inimile noastre...în sufletele noastre.
Să ne urmăm visul cu încredere şi într-o zi se va realiza.