Despre mine

Fotografia mea
BARLAD, Romania
Dacă vom încerca să alungăm partea întunecată a propriului EU, a propriei vieţi şi dacă vom încerca să aducem lumină acolo unde ieri era întuneric, atunci greutăţile pe care reuşim să le depăşim, fiecare latură întunecată de care reuşim să scăpăm, ne apropie de lumina iubirii; fiecare experienţă negativă este doar un pas spre lumină. Toţi merităm tot ceea ce ne poate hrăni sufletul, mintea şi spiritul, corpul şi inima. Să scăpăm de reziduurile trecutului şi să privim cu multă încredere şi iubire spre ceea ce va fi. Pentru noi toţi va veni un moment când suferinţele, oricare ar fi ele, vor înceta şi datorită propriei lupte de a aduce lumina şi iubirea în propriul EU, viaţa ne va răsplăti cu ceea ce ne dorim. Putem alunga întunericul concentrându-ne pe lumină şi iubire, în orice clipă, hrănindu-ne propriile viziuni despre iubire, pace, armonie, bucurie şi fericire.

ÎN LUMEA MEA

Vine o vreme când oricât ţi-ai sufla sufletul în o mie de părţi, păstrezi totuşi un colţ de suflet departe de intemperiile vieţii. Îmi cânt mai departe sufletul...mulţi îl ascultă, însă puţini îl aud...!

miercuri, 10 septembrie 2008

Pentru tine...

Pentru tine dragul meu, am în suflet numai visele în care mă luai de mână şi ne plimbam povestind de-ale noastre...numai visele în care dragostea ne unea şi ne-mbrăţişa în dorinţa de-a fi noi...între noapte şi zi...Pentru tine cuvintele s-au adunat într-un dulce sărut fără să se simtă...fără să ne spună că vor să ne-ajute...
Dar am dat liber cuvintelor să umble de-a lungul drumului ce ne desparte, printre nori, printre stele. Le-am lăsat să poposească pe margine de lună şi să se poată aduna după un lung drum al neînţelegerilor...după un lung drum al tăcerilor. Le-am lăsat să zburde între mine şi tine....să ne poată trezi din amorţeala în care ne-am lăsat cuprinşi. De ce oare?
De neîncredere...de depărtarea ce parcă sapă adânc în noi...! Le-am adunat literă cu literă să poată să renască izvorul ce ar putea să ne aducă acolo unde am fost cândva...să ne stropească sufletele închise, cu picăturile reci ale lacrimilor ce se adună din zeci de gânduri nerostite. Am strâns într-o horă a iubirii tot ce se putea spune prin ele. Le-am dirijat cu căldura ce iese din sufletele noastre spre cheia ce stătea ascunsă printre stelele luminoase şi am suflat înspre ele, dorul de tine, dorul de clipele ce mereu ni s-au părut prea puţine...spre privirile ce ni se uneau într-o singură linişte a dăruirii din noi.
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

AŞ VREA SĂ ÎNŢELEG...!

Doar cu răbdare putem începe fiecare zi. Plecăm din întuneric, bâjbâim şi căutăm lumina care să ne deschidă noi orizonturi, noi idealuri. Dacă ne imaginăm un vis facem primul pas spre a obţine realizarea lui. Să ne făurim acest vis...să nu-l lăsăm să scape...să-l păstrăm cu sfinţenie, ca pe un bulgăre de aur. Să-l lăsăm să ne răscolească sufletul şi să ne stimuleze gândurile, pentru că el va determina cursul vieţii noastre.
Trebuie în permanenţă să ne spunem că vom reuşi să realizăm doar lucruri bune şi frumoase astăzi şi ele se vor întâmpla. Să ne acordăm şansa de a afla cât mai multe lucruri interesante şi de a cunoaşte...chiar dacă riscul este mare.
Nu putem renunţa niciodată la frumuseţea gândului nespus...frumuseţea sentimentului netrăit pentru că el există şi ne cere în cele mai nepotrivite momente. Să luptăm pentru acel moment astăzi căci mâine va fi târziu...să transformăm în realitate iubirea ce s-a născut...iubirea ce vrea să pătrundă nestingherită în inimile noastre...în sufletele noastre.
Să ne urmăm visul cu încredere şi într-o zi se va realiza.