Despre mine

Fotografia mea
BARLAD, Romania
Dacă vom încerca să alungăm partea întunecată a propriului EU, a propriei vieţi şi dacă vom încerca să aducem lumină acolo unde ieri era întuneric, atunci greutăţile pe care reuşim să le depăşim, fiecare latură întunecată de care reuşim să scăpăm, ne apropie de lumina iubirii; fiecare experienţă negativă este doar un pas spre lumină. Toţi merităm tot ceea ce ne poate hrăni sufletul, mintea şi spiritul, corpul şi inima. Să scăpăm de reziduurile trecutului şi să privim cu multă încredere şi iubire spre ceea ce va fi. Pentru noi toţi va veni un moment când suferinţele, oricare ar fi ele, vor înceta şi datorită propriei lupte de a aduce lumina şi iubirea în propriul EU, viaţa ne va răsplăti cu ceea ce ne dorim. Putem alunga întunericul concentrându-ne pe lumină şi iubire, în orice clipă, hrănindu-ne propriile viziuni despre iubire, pace, armonie, bucurie şi fericire.

ÎN LUMEA MEA

Vine o vreme când oricât ţi-ai sufla sufletul în o mie de părţi, păstrezi totuşi un colţ de suflet departe de intemperiile vieţii. Îmi cânt mai departe sufletul...mulţi îl ascultă, însă puţini îl aud...!

sâmbătă, 13 septembrie 2008

La margine de timp

La margine de timp cântă cuvintele adunate în chip de suflet. În zborul lor, au adunat din drumul vieţii iubirile ce ard în sufletul gol. Le aud cum se-mping să aducă în dar cântecul ce flutură pe aripă de vânt...în visele ce par să dispară. La margine de timp sunt cuvintele ce vor să-ţi şoptească în strune armonioase aducerile-aminte din clipele de dor.
Clepsidrele doinesc, acompaniate de tot ceea ce au lăsat să se scurgă prin ele. Sub paşii timpului încă mai sunt simţite miresmele lăsate de timpul ce se scurge. Lumina umple conturul risipirilor noastre, fără să ne întrebe de ce.
Am putea să transformăm durerea în zbor uşor de aripi strângând cu sete în clipe de neuitat, petalele de dor ce se desprind din sufletul mâhnit. Am putea să alegem miracolul iubirii şi să zburăm spre stele...în mângâierile razelor luminoase ce aduc zorii. Am putea să aducem în cântec bucuria de a trăi în iubire...şi visele ce zboară către stele să ne-ncânte cu căldura din clipele pe care noi le-am trăit în iubire...Am putea să aducem, în petale de dor, fericirea purtată pe lacrimi de rouă şi să trăim în miracolul iubirii.
Frânturi de stele în ochii mei obosiţi, caută lumina prin bucăţi de stele ce se risipesc prin margine de timp, împrăştiind în gând şi în trăire, un vis ce-a fost cândva...iubire...! La poalele timpului mai este o fărâmă de bine în scurta clipă ce s-a scurs. Să stăm departe de durere, să privim prin cerul de marmoră ceea ce a fost frumos. De vei putea iubite, adu cu tine doar amintirile de bine, să dăm drumul viselor de început, să nu distrugem frumuseţea unui vis.
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

AŞ VREA SĂ ÎNŢELEG...!

Doar cu răbdare putem începe fiecare zi. Plecăm din întuneric, bâjbâim şi căutăm lumina care să ne deschidă noi orizonturi, noi idealuri. Dacă ne imaginăm un vis facem primul pas spre a obţine realizarea lui. Să ne făurim acest vis...să nu-l lăsăm să scape...să-l păstrăm cu sfinţenie, ca pe un bulgăre de aur. Să-l lăsăm să ne răscolească sufletul şi să ne stimuleze gândurile, pentru că el va determina cursul vieţii noastre.
Trebuie în permanenţă să ne spunem că vom reuşi să realizăm doar lucruri bune şi frumoase astăzi şi ele se vor întâmpla. Să ne acordăm şansa de a afla cât mai multe lucruri interesante şi de a cunoaşte...chiar dacă riscul este mare.
Nu putem renunţa niciodată la frumuseţea gândului nespus...frumuseţea sentimentului netrăit pentru că el există şi ne cere în cele mai nepotrivite momente. Să luptăm pentru acel moment astăzi căci mâine va fi târziu...să transformăm în realitate iubirea ce s-a născut...iubirea ce vrea să pătrundă nestingherită în inimile noastre...în sufletele noastre.
Să ne urmăm visul cu încredere şi într-o zi se va realiza.