Despre mine

Fotografia mea
BARLAD, Romania
Dacă vom încerca să alungăm partea întunecată a propriului EU, a propriei vieţi şi dacă vom încerca să aducem lumină acolo unde ieri era întuneric, atunci greutăţile pe care reuşim să le depăşim, fiecare latură întunecată de care reuşim să scăpăm, ne apropie de lumina iubirii; fiecare experienţă negativă este doar un pas spre lumină. Toţi merităm tot ceea ce ne poate hrăni sufletul, mintea şi spiritul, corpul şi inima. Să scăpăm de reziduurile trecutului şi să privim cu multă încredere şi iubire spre ceea ce va fi. Pentru noi toţi va veni un moment când suferinţele, oricare ar fi ele, vor înceta şi datorită propriei lupte de a aduce lumina şi iubirea în propriul EU, viaţa ne va răsplăti cu ceea ce ne dorim. Putem alunga întunericul concentrându-ne pe lumină şi iubire, în orice clipă, hrănindu-ne propriile viziuni despre iubire, pace, armonie, bucurie şi fericire.

ÎN LUMEA MEA

Vine o vreme când oricât ţi-ai sufla sufletul în o mie de părţi, păstrezi totuşi un colţ de suflet departe de intemperiile vieţii. Îmi cânt mai departe sufletul...mulţi îl ascultă, însă puţini îl aud...!

joi, 4 septembrie 2008

Ai fost aripa mea...

Eu ştiu c-ai fost aripa mea, sprijinul de care am avut nevoie, gândul ce mi-a ţinut sufletul în palmele lui, visul pe care l-am clădit în lumea pe care ne-am creat-o. Acum sunt pana ce scrie din amintiri, amintiri trăite de demult, în clipe de neuitat. Aşa ai spus cândva...vom rămâne cu amintiri plăcute...cu momente pe care ni le vom derula în timp...prin faţa ochilor...momente ce se vor păstra veşnic în noi.
Mă sărutai în prag de vis...îmi prindeai faţa în palmele-ţi calde şi-mi transmiteai dorinţa de a te privi, dorinţa de a mă cuibări la pieptul tău. Când luna stătea să se arate, pe unde de strune de vioară, în cântece duioase, simţeam tot mai mult cum depărtarea creştea în noi...cum aripa pe care mi-am aşezat cu grijă capul, se frângea sub greutatea distanţei ce ne desparte...simţeam cum timpul se scurge prin clepsidra răsturnată...şi-mi aşternea în cale...zbuciumul clipelor ce mă înfiorau de departe.
Din muguri noi s-a născut o iubire caldă şi pură ca lacrima de zi...ca să pună în noi un strop de nemurire şi-n nopţile de veghe aştept mereu ca să te-ntorci din drumul ce se-arată în depărtate zări. Mi-aş dori acum să încălzim văzduhul cu şoapte de iubire ce n-au fost niciodată rostite... Vom uita aripile frânte...vom spăla amintirile cu sărutări în noapte şi tandre pasiuni.
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

AŞ VREA SĂ ÎNŢELEG...!

Doar cu răbdare putem începe fiecare zi. Plecăm din întuneric, bâjbâim şi căutăm lumina care să ne deschidă noi orizonturi, noi idealuri. Dacă ne imaginăm un vis facem primul pas spre a obţine realizarea lui. Să ne făurim acest vis...să nu-l lăsăm să scape...să-l păstrăm cu sfinţenie, ca pe un bulgăre de aur. Să-l lăsăm să ne răscolească sufletul şi să ne stimuleze gândurile, pentru că el va determina cursul vieţii noastre.
Trebuie în permanenţă să ne spunem că vom reuşi să realizăm doar lucruri bune şi frumoase astăzi şi ele se vor întâmpla. Să ne acordăm şansa de a afla cât mai multe lucruri interesante şi de a cunoaşte...chiar dacă riscul este mare.
Nu putem renunţa niciodată la frumuseţea gândului nespus...frumuseţea sentimentului netrăit pentru că el există şi ne cere în cele mai nepotrivite momente. Să luptăm pentru acel moment astăzi căci mâine va fi târziu...să transformăm în realitate iubirea ce s-a născut...iubirea ce vrea să pătrundă nestingherită în inimile noastre...în sufletele noastre.
Să ne urmăm visul cu încredere şi într-o zi se va realiza.