Ploaie tandră

Cu ploile de cântec
Iubite vin la tine
Ca dorul să-ţi astâmpăr
Pe chipul tău duios.
Cu buzele-ţi dorite
Pecetea îţi voi pune
Şi voi lăsa să curgă
Iubire de nespus.
Voi fi aripa care
Pe vânt ce răcoreşte
Aduce-n zbor culoare
Şi-un vis ce din noi creşte.
Să-ţi picur cu căldură
O inimă plăpândă
Cu dragoste fierbinte
Şi lacrimi de iubire.
AŞ VREA SĂ ÎNŢELEG...!
Doar cu răbdare putem începe fiecare zi. Plecăm din întuneric, bâjbâim şi căutăm lumina care să ne deschidă noi orizonturi, noi idealuri. Dacă ne imaginăm un vis facem primul pas spre a obţine realizarea lui. Să ne făurim acest vis...să nu-l lăsăm să scape...să-l păstrăm cu sfinţenie, ca pe un bulgăre de aur. Să-l lăsăm să ne răscolească sufletul şi să ne stimuleze gândurile, pentru că el va determina cursul vieţii noastre.
Trebuie în permanenţă să ne spunem că vom reuşi să realizăm doar lucruri bune şi frumoase astăzi şi ele se vor întâmpla. Să ne acordăm şansa de a afla cât mai multe lucruri interesante şi de a cunoaşte...chiar dacă riscul este mare.
Nu putem renunţa niciodată la frumuseţea gândului nespus...frumuseţea sentimentului netrăit pentru că el există şi ne cere în cele mai nepotrivite momente. Să luptăm pentru acel moment astăzi căci mâine va fi târziu...să transformăm în realitate iubirea ce s-a născut...iubirea ce vrea să pătrundă nestingherită în inimile noastre...în sufletele noastre.
Să ne urmăm visul cu încredere şi într-o zi se va realiza.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu