Îţi voi cânta...pe undele luminii...ce coboară-n căldura zilei....acolo unde în calea mea şi-a ta, se aştern culori în florile abia deschise, udate de roua dimineţii...acolo unde, dorul alungă tristeţea din norii întunecaţi, făcând loc fericirii ce se vrea ca făcând parte din chipurile noastre.În mijlocul câmpiei îţi voi cânta un cântec vechi ce pe noi ne-a fermecat...e cântecul pe ale căror unduiri, ne-mbrăţişam, şi-n paşi mărunţi de dans, ne-nlănţuiam mereu în dragostea ce ne unea.
În timp ce cântecul se scurge în unduiri duioase, îmi vei aşeza în mâini, ca pe o blândă mângâiere, venind din depărtare, adusă cu tine din lumea ce nu reuşea să te pătrundă, iubirea rătăcită în gânduri neliniştite şi în suflete pierdute. O voi strânge-n pumnii mici şi-o voi încălzi la pieptul meu, protejată fiind de măreţia frumuseţii cu care ai ştiut să mi-o aşezi în palme şi în suflet. Iubirea ne pătrunde pe amândoi şi-o lăsăm să se-ncălzească în inimile dornice de a se păstra în limpezimi de gânduri şi-n izvoarele de cuvinte ce se preling nerostite în jurul nostru. Am rătăcit prin umbre...tăcerile mă dor şi-n tainele nescrise iubirile cresc cu florile tandreţii...O pânză de păianjen o simt cum se-ntrezare...în mintea mea creşte frica şi aripi de fluturi fură din zbor lumina...pe undele căreia, îţi cânt cântecul ce ne-a unit.Pleoapele ard...năluci se conturează în ochii pe care-i simt grei de lacrimi...vioara mea...iar tace...
O să-mi trezesc iar visul...a adormit pe-o frunză când îmi spuneai povestea...în care doar noi doi...tu şi eu...în mijlocul câmpiei, dansam înlănţuiţi pe undele melodiei ce-o cântam. Aş vrea să mă ridic o clipă din mrejele tristeţii să văd lumina blândă ce aşteaptă pe-o petală un fluture cuvânt...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu