Despre mine

Fotografia mea
BARLAD, Romania
Dacă vom încerca să alungăm partea întunecată a propriului EU, a propriei vieţi şi dacă vom încerca să aducem lumină acolo unde ieri era întuneric, atunci greutăţile pe care reuşim să le depăşim, fiecare latură întunecată de care reuşim să scăpăm, ne apropie de lumina iubirii; fiecare experienţă negativă este doar un pas spre lumină. Toţi merităm tot ceea ce ne poate hrăni sufletul, mintea şi spiritul, corpul şi inima. Să scăpăm de reziduurile trecutului şi să privim cu multă încredere şi iubire spre ceea ce va fi. Pentru noi toţi va veni un moment când suferinţele, oricare ar fi ele, vor înceta şi datorită propriei lupte de a aduce lumina şi iubirea în propriul EU, viaţa ne va răsplăti cu ceea ce ne dorim. Putem alunga întunericul concentrându-ne pe lumină şi iubire, în orice clipă, hrănindu-ne propriile viziuni despre iubire, pace, armonie, bucurie şi fericire.

ÎN LUMEA MEA

Vine o vreme când oricât ţi-ai sufla sufletul în o mie de părţi, păstrezi totuşi un colţ de suflet departe de intemperiile vieţii. Îmi cânt mai departe sufletul...mulţi îl ascultă, însă puţini îl aud...!

marți, 15 iulie 2008

O umbră de înger

Eu sunt izvorul care curge peste suflet răscolindu-i nisipul...sunt privirea ce cu drag mângâie chipul, sunt fiorul de răcoare ce străbate trupul încins, sunt culoare atunci când totu-i cenuşiu, sunt vis când e târziu şi pleoapa nu vrea s-odihnească, sunt stânca în care valul furios vrea să te izbească, sunt cântecul pe-o strună de vioară când afară e tăcere şi-n suflet numai durere, sunt zâmbetul pe un colţ de suflet înflorit în timp ce lacrimi încă mai plâng a tristeţe!
M-am îndepărtat de tot, am uitat de toate...doar de mine n-am scăpat, m-am lipit de mine mai tare decât propria-mi umbră, mi-am pus aripi ca să scap...şi-am devenit umbră de înger...!
Acum cad sub apăsarea tăcerii ce pune stăpânire pe lumea noastră, înăbuşind nemiloasă muguri de speranţă ce încearcă să ucidă tăcerea! Picuri se preling lăsând dâre de lumină ce se sting în faţa adevărului hidos! Vezi ochii cum se pleacă ruşinaţi de imensitatea goliciunii acestei lumi, iar tăcerea ucide totul în calea ei.
Mă doare singurătatea din lanul de secară...miroase a lacrimi vărsate tăcut, iar sunetul lor, lovind granulele de pământ, îmi incendiază timpanele în strigăte mute...Depărtarea ne apropie...şi visul capătă glas...Sunt o umbră de înger în izvorul ce curge peste suflet...în cântecul ce s-aude din strune de vioară...şi-n lacrima ce plânge a tristeţe...!
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

AŞ VREA SĂ ÎNŢELEG...!

Doar cu răbdare putem începe fiecare zi. Plecăm din întuneric, bâjbâim şi căutăm lumina care să ne deschidă noi orizonturi, noi idealuri. Dacă ne imaginăm un vis facem primul pas spre a obţine realizarea lui. Să ne făurim acest vis...să nu-l lăsăm să scape...să-l păstrăm cu sfinţenie, ca pe un bulgăre de aur. Să-l lăsăm să ne răscolească sufletul şi să ne stimuleze gândurile, pentru că el va determina cursul vieţii noastre.
Trebuie în permanenţă să ne spunem că vom reuşi să realizăm doar lucruri bune şi frumoase astăzi şi ele se vor întâmpla. Să ne acordăm şansa de a afla cât mai multe lucruri interesante şi de a cunoaşte...chiar dacă riscul este mare.
Nu putem renunţa niciodată la frumuseţea gândului nespus...frumuseţea sentimentului netrăit pentru că el există şi ne cere în cele mai nepotrivite momente. Să luptăm pentru acel moment astăzi căci mâine va fi târziu...să transformăm în realitate iubirea ce s-a născut...iubirea ce vrea să pătrundă nestingherită în inimile noastre...în sufletele noastre.
Să ne urmăm visul cu încredere şi într-o zi se va realiza.