Despre mine

Fotografia mea
BARLAD, Romania
Dacă vom încerca să alungăm partea întunecată a propriului EU, a propriei vieţi şi dacă vom încerca să aducem lumină acolo unde ieri era întuneric, atunci greutăţile pe care reuşim să le depăşim, fiecare latură întunecată de care reuşim să scăpăm, ne apropie de lumina iubirii; fiecare experienţă negativă este doar un pas spre lumină. Toţi merităm tot ceea ce ne poate hrăni sufletul, mintea şi spiritul, corpul şi inima. Să scăpăm de reziduurile trecutului şi să privim cu multă încredere şi iubire spre ceea ce va fi. Pentru noi toţi va veni un moment când suferinţele, oricare ar fi ele, vor înceta şi datorită propriei lupte de a aduce lumina şi iubirea în propriul EU, viaţa ne va răsplăti cu ceea ce ne dorim. Putem alunga întunericul concentrându-ne pe lumină şi iubire, în orice clipă, hrănindu-ne propriile viziuni despre iubire, pace, armonie, bucurie şi fericire.

ÎN LUMEA MEA

Vine o vreme când oricât ţi-ai sufla sufletul în o mie de părţi, păstrezi totuşi un colţ de suflet departe de intemperiile vieţii. Îmi cânt mai departe sufletul...mulţi îl ascultă, însă puţini îl aud...!

duminică, 20 iulie 2008

Sunt clipa

Cât doare timpul, ştiu! Cât alergăm mereu pe căi neştiute...eu, rătăcind în propria-mi fiinţă, în propria-mi existenţă...tu, căutând soluţii, învingând neputinţa. Depărtarea aduce iubirea din cioburi strânse-ntr-un şirag ce ni l-am pus fiecare la gât. Un şirag în care-am adunat şi bucurie...şi durere...şi fericire...şi lacrimi...şi zâmbete...şi deznădejde. Le-am adunat şi-am înlănţuit de-a lungul timpului, ce doare-n trecerea lui nebună, tot adevărul cel rostit în cuvinte de-o nesfârşită mângâiere. Am strâns în şiragul de cioburi de iubire, doar clipe plăcute pe care le-am trăit, pe care le-am simţit, pe care ni le-am dorit cu ardoare...cu bucurie...cu fericire...şi-am îndepărtat tot ce-ntuneca dragostea noastră...şi durerea...şi lacrimile...şi deznădejdea.
Sunt clipa ce îţi apare în cale, iar dorinţele mele-s născute din trupu-ţi de înger venit de departe. În cântecul meu găseşti unduirea caldă a visului...găseşti gândul cel nerostit ce aşteaptă cu-nverşunare apropierea de marginea sufletului...E gândul ce-ar vrea ca să zboare, dar aripile-s departe de existenţa lui. Sunt tăcerea ce-ar vrea să se-audă acolo unde tu, în liniştea ta, mă vezi...mă simţi...mă auzi şoptindu-ţi cuvinte ce te pot face să crezi că exist...că sunt cu tine...că sunt în inima ta. Sunt bolta senină ce se ridică însetată de iubire, deasupra noastră...în inimile ce bat la unison. Aştept mângâierea ce-aş vrea să-mi trezească dorinţa ce stă amorţită de-atâta durere. Sunt clipa ce speră s-apară din cântec...din gând şi din bolta senină...în tăcerea din suflet şi care în veci ea nu mai piere...!
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

AŞ VREA SĂ ÎNŢELEG...!

Doar cu răbdare putem începe fiecare zi. Plecăm din întuneric, bâjbâim şi căutăm lumina care să ne deschidă noi orizonturi, noi idealuri. Dacă ne imaginăm un vis facem primul pas spre a obţine realizarea lui. Să ne făurim acest vis...să nu-l lăsăm să scape...să-l păstrăm cu sfinţenie, ca pe un bulgăre de aur. Să-l lăsăm să ne răscolească sufletul şi să ne stimuleze gândurile, pentru că el va determina cursul vieţii noastre.
Trebuie în permanenţă să ne spunem că vom reuşi să realizăm doar lucruri bune şi frumoase astăzi şi ele se vor întâmpla. Să ne acordăm şansa de a afla cât mai multe lucruri interesante şi de a cunoaşte...chiar dacă riscul este mare.
Nu putem renunţa niciodată la frumuseţea gândului nespus...frumuseţea sentimentului netrăit pentru că el există şi ne cere în cele mai nepotrivite momente. Să luptăm pentru acel moment astăzi căci mâine va fi târziu...să transformăm în realitate iubirea ce s-a născut...iubirea ce vrea să pătrundă nestingherită în inimile noastre...în sufletele noastre.
Să ne urmăm visul cu încredere şi într-o zi se va realiza.