Acum, cu aripile pe care mi le-ai dat...zburăm printre clipele ce pot să ne aducă cerul mai aproape...stelele care-l privesc...luna ce ne urmăreşte şi soarele ce ne-ncălzeşte sufletele dornice de frumos...! Acum, mă iei în braţe şi-mi şopteşti în tăcere cuvintele pe care le-aştept de mult...M-apropii cu sfială de inima-ţi bătând cu putere şi-mi aplec capul uşor peste umărul ce mă primeşte cu duioşie. Aş vrea să nu mai plece clipa aceasta....să rămânem aşa....înlănţuiţi până ce viaţa va pieri din noi...! Aş vrea să-mi mângâi faţa cu zâmbetul pe care-l simt pe chipul tău dornic de iubire...Îţi scriu din dor...îţi scriu de drag....scriu iubirea ce nu se poate stinge...scriu dragostea ce-o simt dar nu se poate-atinge...Mă cuibăresc cu grijă în sufletul tău şi-aştept un semn...o atingere ce poate să mă poarte de-a lungul timpului, pe margine de izvor, printre valuri...printre stânci, acolo unde iubirea s-a instalat şi-şi cere dreptul la existenţă.
Nu plec...nu vreau să dispar din privirile tale tandre...nu vreau să mă pierd printre zbateri de vânt...Vreau ca tăcerea ce s-a instalat între gânduri, să rupă lanţurile cu care a fost încătuşată şi să iasă la suprafaţă strigând spre cerul cel albastru, iubirea ce o simţim...Vreau să rămân aici...cuibărită în sufletul tău...vreau să te ştiu îngerul meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu