Despre mine

Fotografia mea
BARLAD, Romania
Dacă vom încerca să alungăm partea întunecată a propriului EU, a propriei vieţi şi dacă vom încerca să aducem lumină acolo unde ieri era întuneric, atunci greutăţile pe care reuşim să le depăşim, fiecare latură întunecată de care reuşim să scăpăm, ne apropie de lumina iubirii; fiecare experienţă negativă este doar un pas spre lumină. Toţi merităm tot ceea ce ne poate hrăni sufletul, mintea şi spiritul, corpul şi inima. Să scăpăm de reziduurile trecutului şi să privim cu multă încredere şi iubire spre ceea ce va fi. Pentru noi toţi va veni un moment când suferinţele, oricare ar fi ele, vor înceta şi datorită propriei lupte de a aduce lumina şi iubirea în propriul EU, viaţa ne va răsplăti cu ceea ce ne dorim. Putem alunga întunericul concentrându-ne pe lumină şi iubire, în orice clipă, hrănindu-ne propriile viziuni despre iubire, pace, armonie, bucurie şi fericire.

ÎN LUMEA MEA

Vine o vreme când oricât ţi-ai sufla sufletul în o mie de părţi, păstrezi totuşi un colţ de suflet departe de intemperiile vieţii. Îmi cânt mai departe sufletul...mulţi îl ascultă, însă puţini îl aud...!

joi, 24 iulie 2008

Unde sunt?

Nu mă mai căuta! Sunt aici...alături de tine...în lumina ochilor pe care-i întorci către mine...în gândul ce zboară şi-ncearcă să-l prindă pe al meu...în ziua ce abia se arată şi-n care cu paşi mărunţi, mă-ndrept către tine. Nu te închide în tine...lasă-mi portiţa deschisă să pot pătrunde dincolo de fiinţa ta...dincolo de sufletul ce cu multă căldură mă primeşte în braţele lui. Aşteaptă-mă în prag de vis...adu-mă din universul neatins...înlănţuie-mă cu iubirea ce mi-ai insuflat-o prin tăcerea sunetului ce vine din tine...ce vine din depărtările ce ne cuprind. Mă apropii şi-ţi aduc în privirea ce mă cuprinde, cântecul iubirii pe care-l ascultăm în aşteptare...în dorinţa ce ne cuprinde...!
Mi-ai ieşit în cale spulberându-mi seninul şi mi-ai pus în faţă, prin paşii din pustiul deşertului, o oază...departe, atât de departe...încât setea care mă chinuie, mă doboară şi-mi rupe din suflet durerea ce mă cuprinsese...
M-am căutat pe mine însămi, printre mărunţişurile aruncate de-a valma în vechiul sertar...printre câteva suspine, pe filele unui caiet...un geamăt şters şi-un zâmbet timid prins într-o agrafă....un şirag de lacrimi, montate-n tristeţi şi undeva-ntr-un colţ, uitate...două aripi ce uitaseră zborul. Dar am mai găsit în sertarul prăfuit, într-o cutie, o pulbere fină de stele...şoaptele tale...visele mele. Şi eu...eu nu eram nicăieri...se pare că nu m-am găsit...că nu m-ai căutat...că depărtarea ne-a înstrăinat...!!!
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

AŞ VREA SĂ ÎNŢELEG...!

Doar cu răbdare putem începe fiecare zi. Plecăm din întuneric, bâjbâim şi căutăm lumina care să ne deschidă noi orizonturi, noi idealuri. Dacă ne imaginăm un vis facem primul pas spre a obţine realizarea lui. Să ne făurim acest vis...să nu-l lăsăm să scape...să-l păstrăm cu sfinţenie, ca pe un bulgăre de aur. Să-l lăsăm să ne răscolească sufletul şi să ne stimuleze gândurile, pentru că el va determina cursul vieţii noastre.
Trebuie în permanenţă să ne spunem că vom reuşi să realizăm doar lucruri bune şi frumoase astăzi şi ele se vor întâmpla. Să ne acordăm şansa de a afla cât mai multe lucruri interesante şi de a cunoaşte...chiar dacă riscul este mare.
Nu putem renunţa niciodată la frumuseţea gândului nespus...frumuseţea sentimentului netrăit pentru că el există şi ne cere în cele mai nepotrivite momente. Să luptăm pentru acel moment astăzi căci mâine va fi târziu...să transformăm în realitate iubirea ce s-a născut...iubirea ce vrea să pătrundă nestingherită în inimile noastre...în sufletele noastre.
Să ne urmăm visul cu încredere şi într-o zi se va realiza.