Dorinţa mea e foc aprinsce-n suflet arde ne-ncetat...
şi-n florile ce-n prag le-ai pus,
îţi simt privirea ce mereu m-a căutat....
O rază de lumină apare-n noaptea cea întunecată, aducându-mi pe undele ei răcoarea ce o simt aproape din atingerea ce abia se face simţită....Mă vezi ca pe-o imensă grădină spre care vrei să te îndrepţi cu paşi mărunţi să nu striveşti în tălpi mireasma ce se simte din fiecare floare...să nu îndepărtezi de mine...să nu îndepărtezi de tine...iubirea ce s-a instalat pe chipul meu...în gândul tău...
O floare-n cale ţi-a ieşit....o iei cu drag să mi-o întinzi...şi-n ea stă calmă, liniştită, o dulce sărutare ce s-a vrut descoperită în miez de zi....şi-n miez de noapte...Te las cu drag să porţi pe-a frunţii urme, un firav trandafir ce-ndepărtează cu-a lui mireasmă, orice gând de tristeţe...orice urmă de durere ce îşi găsise culcuş în sufletul ce plânge şi cheamă pe urme de lumină....iubirea pe care ar dori s-o simtă...iubirea pe care ar dori să n-o mai piardă...
Te-apropii cu căldură
şi-mi dai o-mbrăţişare
ce poartă pe-a ei urme
o dragoste-ntr-o floare....
şi-o dulce sărutare...!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu