În nopţi cu lună plină şi ploioase...în nopţi în care singurătatea mă apasă, doar trandafirii cei catifelaţi mai au puterea să zâmbească şi să înflorească în toată splendoarea lor...doar ei mai pot să aducă pe chipul meu căldura sufletească pe care o emană...doar petalele lor mai pot să trezească un gând curat adus pe undele unui sunet în tăcerea nopţii.
Picături de clipe poposesc pe geamul pe care privirea îmi arunc...se scurg odată cu ploaia ce bate în fereastră...lasă în urmă gânduri ce vin...se duc sau se opresc pe chipul meu. Picături de gânduri se adună în sufletul meu şi-mi deschid calea spre un vis ce poate să se transforme în realitate...sunt picături de viaţă ce se preling una câte una din inima ce mai are puterea să mai bată...ce mai are dorinţa să mai simtă că poate să iubească...că poate să dăruiască din prea plinul ei...celui ce ştie să primească în cupa vieţii lui...doar picăturile de suflet ce se preling din sufletul îngheţat de atâtea picături de gânduri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu