Despre mine

Fotografia mea
BARLAD, Romania
Dacă vom încerca să alungăm partea întunecată a propriului EU, a propriei vieţi şi dacă vom încerca să aducem lumină acolo unde ieri era întuneric, atunci greutăţile pe care reuşim să le depăşim, fiecare latură întunecată de care reuşim să scăpăm, ne apropie de lumina iubirii; fiecare experienţă negativă este doar un pas spre lumină. Toţi merităm tot ceea ce ne poate hrăni sufletul, mintea şi spiritul, corpul şi inima. Să scăpăm de reziduurile trecutului şi să privim cu multă încredere şi iubire spre ceea ce va fi. Pentru noi toţi va veni un moment când suferinţele, oricare ar fi ele, vor înceta şi datorită propriei lupte de a aduce lumina şi iubirea în propriul EU, viaţa ne va răsplăti cu ceea ce ne dorim. Putem alunga întunericul concentrându-ne pe lumină şi iubire, în orice clipă, hrănindu-ne propriile viziuni despre iubire, pace, armonie, bucurie şi fericire.

ÎN LUMEA MEA

Vine o vreme când oricât ţi-ai sufla sufletul în o mie de părţi, păstrezi totuşi un colţ de suflet departe de intemperiile vieţii. Îmi cânt mai departe sufletul...mulţi îl ascultă, însă puţini îl aud...!

joi, 15 ianuarie 2009

Un suflet vămuit

Ne trezim uneori la răscruce de drumuri, dezorientaţi, neştiind unde-i apusul, unde-i răsăritul. Ne privim doar umbra încercând să facem din ea un ceas solar. Am vrea să mergem mai departe, dar trebuie să dăm vamă unor oameni născuţi din sămânţă de necunoscut. Ochiul lor ne-a zărit de departe, n-avem timp nici să clipim, ne trezim prizonieri ai unui timp, în care sufletul ne este luat la măsurat după sufletul lor. De regulă sunt trupuri mari cu suflete mici, şi-atunci încep să taie dintr-al nostru, aruncându-l în praf cu nepăsare, spunând dispreţuitor: nu avem nevoie de vise, de iluzii, de incertitudini, de partea udată de lacrimi, de trecutul desuet, de colţul de poet...!Din sufletul vămuit rămâne atât de puţin, încât începe să tragă de restul rămas până devine străveziu, sau până se destramă. Nu-i pasă, nu-i durere prea mare, peste puţin timp va apărea alt suflet ce va da rătăcirii fără să vrea, vamă.
Îngenunchez să-mi adun sufletul zdrenţuit, împreunându-mi gândurile pentru rugăciune: ,,Arată-mi, Doamne, drumul meu! Fură pentru mine din soare căldură, iar oamenilor, dă-le suflet pe măsură!''
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

AŞ VREA SĂ ÎNŢELEG...!

Doar cu răbdare putem începe fiecare zi. Plecăm din întuneric, bâjbâim şi căutăm lumina care să ne deschidă noi orizonturi, noi idealuri. Dacă ne imaginăm un vis facem primul pas spre a obţine realizarea lui. Să ne făurim acest vis...să nu-l lăsăm să scape...să-l păstrăm cu sfinţenie, ca pe un bulgăre de aur. Să-l lăsăm să ne răscolească sufletul şi să ne stimuleze gândurile, pentru că el va determina cursul vieţii noastre.
Trebuie în permanenţă să ne spunem că vom reuşi să realizăm doar lucruri bune şi frumoase astăzi şi ele se vor întâmpla. Să ne acordăm şansa de a afla cât mai multe lucruri interesante şi de a cunoaşte...chiar dacă riscul este mare.
Nu putem renunţa niciodată la frumuseţea gândului nespus...frumuseţea sentimentului netrăit pentru că el există şi ne cere în cele mai nepotrivite momente. Să luptăm pentru acel moment astăzi căci mâine va fi târziu...să transformăm în realitate iubirea ce s-a născut...iubirea ce vrea să pătrundă nestingherită în inimile noastre...în sufletele noastre.
Să ne urmăm visul cu încredere şi într-o zi se va realiza.