Despre mine

Fotografia mea
BARLAD, Romania
Dacă vom încerca să alungăm partea întunecată a propriului EU, a propriei vieţi şi dacă vom încerca să aducem lumină acolo unde ieri era întuneric, atunci greutăţile pe care reuşim să le depăşim, fiecare latură întunecată de care reuşim să scăpăm, ne apropie de lumina iubirii; fiecare experienţă negativă este doar un pas spre lumină. Toţi merităm tot ceea ce ne poate hrăni sufletul, mintea şi spiritul, corpul şi inima. Să scăpăm de reziduurile trecutului şi să privim cu multă încredere şi iubire spre ceea ce va fi. Pentru noi toţi va veni un moment când suferinţele, oricare ar fi ele, vor înceta şi datorită propriei lupte de a aduce lumina şi iubirea în propriul EU, viaţa ne va răsplăti cu ceea ce ne dorim. Putem alunga întunericul concentrându-ne pe lumină şi iubire, în orice clipă, hrănindu-ne propriile viziuni despre iubire, pace, armonie, bucurie şi fericire.

ÎN LUMEA MEA

Vine o vreme când oricât ţi-ai sufla sufletul în o mie de părţi, păstrezi totuşi un colţ de suflet departe de intemperiile vieţii. Îmi cânt mai departe sufletul...mulţi îl ascultă, însă puţini îl aud...!

vineri, 30 ianuarie 2009

De prinzi...o picătură de vis

Suntem doar un amestec de iluzii transpuse în culori ce curg spre nemurire, împrăştiind fiori. Suntem un fum de nori ce zboară printre stele după veşnica lumină revărsată peste zări. Suntem un amestec de gânduri risipite în nopţile senine pe stele vrăjite. Avem sentimente adunate într-un buchet de vise. Cuvântul, călător într-o lume plină de frământări, răscoleşte prin zări chemări nerostite. Dacă prinzi în mâini lumina în cântec şoptit, din salbe de gânduri ce trec prin porţi de vis, se aude chemarea din noi ce vesteşte speranţa născută în lumea creată de mine aici...de tine-n depărtări. Apriga dorinţă înlănţuită sub lacăt de tăceri, din noi nu va pieri...! Doar neputinţa în zbaterea ei nesfârşită ne-a arătat ce va să fie...sau ce n-a fost nici ieri! Se-aud strigări din depărtări, se simt chemări înalte, se-ntorc spre lumina ce se vede, se-ntorc spre clipa ce se simte...!
La capăt de vis, venind uşor spre mine, încerc în braţe să te cuprind şi-n suflet să pătrund lumina ce-mi aduce iubirea pe care nu pot s-o ating...! De prinzi în mâini lumina, păstreaz-o lângă tine să-ţi înveşmânte calea cu al ei mister şi adună în priviri frumosul care vine să-ţi dea aripi de înger pe al vieţii drum...!
Picătură de vis, de dragoste şi dor, iubirea dăinuieşte-n inimi cu sufletul curat. Ne oferă clipa de speranţă de care să ne-agăţăm. Aşezăm la margine de vis cuvinte dragi peste care presărăm petale de suflet. Ne bucurăm când urcăm pe culmile iubirii cu bucuria împlinirii...plângem când din aripile desfăcute frâng pe rând, câte un vis...sau o dorinţă...
Rămâne amintirea visului ce a vrut să fie o chemare de luceferi în uitate zări senine şi din triste legăminte ce vântul le-a spulberat, rămâne tăinuirea iubirii pe care o păstrăm în suflet.

Niciun comentariu:

AŞ VREA SĂ ÎNŢELEG...!

Doar cu răbdare putem începe fiecare zi. Plecăm din întuneric, bâjbâim şi căutăm lumina care să ne deschidă noi orizonturi, noi idealuri. Dacă ne imaginăm un vis facem primul pas spre a obţine realizarea lui. Să ne făurim acest vis...să nu-l lăsăm să scape...să-l păstrăm cu sfinţenie, ca pe un bulgăre de aur. Să-l lăsăm să ne răscolească sufletul şi să ne stimuleze gândurile, pentru că el va determina cursul vieţii noastre.
Trebuie în permanenţă să ne spunem că vom reuşi să realizăm doar lucruri bune şi frumoase astăzi şi ele se vor întâmpla. Să ne acordăm şansa de a afla cât mai multe lucruri interesante şi de a cunoaşte...chiar dacă riscul este mare.
Nu putem renunţa niciodată la frumuseţea gândului nespus...frumuseţea sentimentului netrăit pentru că el există şi ne cere în cele mai nepotrivite momente. Să luptăm pentru acel moment astăzi căci mâine va fi târziu...să transformăm în realitate iubirea ce s-a născut...iubirea ce vrea să pătrundă nestingherită în inimile noastre...în sufletele noastre.
Să ne urmăm visul cu încredere şi într-o zi se va realiza.