Suntem doar un amestec de iluzii transpuse în culori ce curg spre nemurire, împrăştiind fiori. Suntem un fum de nori ce zboară printre stele după veşnica lumină revărsată peste zări. Suntem un amestec de gânduri risipite în nopţile senine pe stele vrăjite. Avem sentimente adunate într-un buchet de vise. Cuvântul, călător într-o lume plină de frământări, răscoleşte prin zări chemări nerostite. Dacă prinzi în mâini lumina în cântec şoptit, din salbe de gânduri ce trec prin porţi de vis, se aude chemarea din noi ce vesteşte speranţa născută în lumea creată de mine aici...de tine-n depărtări. Apriga dorinţă înlănţuită sub lacăt de tăceri, din noi nu va pieri...! Doar neputinţa în zbaterea ei nesfârşită ne-a arătat ce va să fie...sau ce n-a fost nici ieri! Se-aud strigări din depărtări, se simt chemări înalte, se-ntorc spre lumina ce se vede, se-ntorc spre clipa ce se simte...! La capăt de vis, venind uşor spre mine, încerc în braţe să te cuprind şi-n suflet să pătrund lumina ce-mi aduce iubirea pe care nu pot s-o ating...! De prinzi în mâini lumina, păstreaz-o lângă tine să-ţi înveşmânte calea cu al ei mister şi adună în priviri frumosul care vine să-ţi dea aripi de înger pe al vieţii drum...!
Picătură de vis, de dragoste şi dor, iubirea dăinuieşte-n inimi cu sufletul curat. Ne oferă clipa de speranţă de care să ne-agăţăm. Aşezăm la margine de vis cuvinte dragi peste care presărăm petale de suflet. Ne bucurăm când urcăm pe culmile iubirii cu bucuria împlinirii...plângem când din aripile desfăcute frâng pe rând, câte un vis...sau o dorinţă...
Rămâne amintirea visului ce a vrut să fie o chemare de luceferi în uitate zări senine şi din triste legăminte ce vântul le-a spulberat, rămâne tăinuirea iubirii pe care o păstrăm în suflet.
Picătură de vis, de dragoste şi dor, iubirea dăinuieşte-n inimi cu sufletul curat. Ne oferă clipa de speranţă de care să ne-agăţăm. Aşezăm la margine de vis cuvinte dragi peste care presărăm petale de suflet. Ne bucurăm când urcăm pe culmile iubirii cu bucuria împlinirii...plângem când din aripile desfăcute frâng pe rând, câte un vis...sau o dorinţă...
Rămâne amintirea visului ce a vrut să fie o chemare de luceferi în uitate zări senine şi din triste legăminte ce vântul le-a spulberat, rămâne tăinuirea iubirii pe care o păstrăm în suflet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu