Despre mine

Fotografia mea
BARLAD, Romania
Dacă vom încerca să alungăm partea întunecată a propriului EU, a propriei vieţi şi dacă vom încerca să aducem lumină acolo unde ieri era întuneric, atunci greutăţile pe care reuşim să le depăşim, fiecare latură întunecată de care reuşim să scăpăm, ne apropie de lumina iubirii; fiecare experienţă negativă este doar un pas spre lumină. Toţi merităm tot ceea ce ne poate hrăni sufletul, mintea şi spiritul, corpul şi inima. Să scăpăm de reziduurile trecutului şi să privim cu multă încredere şi iubire spre ceea ce va fi. Pentru noi toţi va veni un moment când suferinţele, oricare ar fi ele, vor înceta şi datorită propriei lupte de a aduce lumina şi iubirea în propriul EU, viaţa ne va răsplăti cu ceea ce ne dorim. Putem alunga întunericul concentrându-ne pe lumină şi iubire, în orice clipă, hrănindu-ne propriile viziuni despre iubire, pace, armonie, bucurie şi fericire.

ÎN LUMEA MEA

Vine o vreme când oricât ţi-ai sufla sufletul în o mie de părţi, păstrezi totuşi un colţ de suflet departe de intemperiile vieţii. Îmi cânt mai departe sufletul...mulţi îl ascultă, însă puţini îl aud...!

sâmbătă, 17 ianuarie 2009

În braţele tale...!

Braţele tale cuprind cu putere întreaga iubire ce a-nceput...ce nu s-a sfârşit. Cu gânduri curate, scriu povestea lor...în culori de aur şi îmbrăţişări calde. Două braţe pornite undeva în noapte...cuprinse de dor şi visare...aduc dinspre azur, o ploaie de stele în plete să-mi cuprindă, lumina lor. În colţul de lună, din aripa iubirii, cu braţele-ntinse, aduci către mine o clipă de visare...o iubire începută.
Te-ai pierdut printre stele...în apriga noapte...ai luat cu tine aripile mele ce nu mai ajung să zboare...se zbat până la tine...pentru că eşti prea departe...! O aripă mi-a ars-o luna, iar alta-i plină de zăpadă...şi e lumină prea puţină ca drumul înapoi să-l mai pot vedea. Aştept tristă firul verde să spargă grelele troiene...dar primăvara-i prea departe şi iarna peste ea se cerne. Pe margine de stea aştept ca în braţele tale, iubirea să se aşeze...iubirea ce a-nceput...iubirea cea fără de sfârşit...! În cântec să vii...între reci aşteptări să aduci...printre zbateri de vânt...din clipe pustii...iubirea ce-o ţii în braţe cuprinsă...!
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

AŞ VREA SĂ ÎNŢELEG...!

Doar cu răbdare putem începe fiecare zi. Plecăm din întuneric, bâjbâim şi căutăm lumina care să ne deschidă noi orizonturi, noi idealuri. Dacă ne imaginăm un vis facem primul pas spre a obţine realizarea lui. Să ne făurim acest vis...să nu-l lăsăm să scape...să-l păstrăm cu sfinţenie, ca pe un bulgăre de aur. Să-l lăsăm să ne răscolească sufletul şi să ne stimuleze gândurile, pentru că el va determina cursul vieţii noastre.
Trebuie în permanenţă să ne spunem că vom reuşi să realizăm doar lucruri bune şi frumoase astăzi şi ele se vor întâmpla. Să ne acordăm şansa de a afla cât mai multe lucruri interesante şi de a cunoaşte...chiar dacă riscul este mare.
Nu putem renunţa niciodată la frumuseţea gândului nespus...frumuseţea sentimentului netrăit pentru că el există şi ne cere în cele mai nepotrivite momente. Să luptăm pentru acel moment astăzi căci mâine va fi târziu...să transformăm în realitate iubirea ce s-a născut...iubirea ce vrea să pătrundă nestingherită în inimile noastre...în sufletele noastre.
Să ne urmăm visul cu încredere şi într-o zi se va realiza.