În astă seară, luna îmi bate în geam, mi-aduce la fereastră iubirea coborâtă pe aripi de gând...în strune măiestre de vioară...în cânt de dragoste şi dor. Aproape de mine s-adună pe rând stele sclipitoare, să-ncingă hora iubirii...aproape de tine. Ne-alăturăm lor, printre dureri de-o zi, printre lacrimi de-o noapte şi-nlăturăm din vis tot ce ne-a-ndepărtat şi-aşezăm pe drumul în doi, o lume a noastră. În cântec de iubire vom spune iubirii cuvinte şoptite în tainica noapte...şi-n lumina lunii ne vom privi cu ochii-nceţoşaţi de-atingerea clipei ce vrea să vină...! În astă seară, la mine în suflet, luna-mi aduce în dar iubirea ce-n vârfuri coboară din aripă de gând...din misterele nopţii.
Visele noastre, adunate în timp peste ani, s-au risipit de-a lungul întinderilor nemărginite, pentru a ne face pe noi s-alergăm de la unul la altul...pentru a le aduce-napoi între gânduri de-o clipă şi pentru a ne chema în necuprinsele nopţi. Visele noastre aruncate în gânduri nespuse, ne-au şoptit printre lacrimi, dorinţa de a fi...bucuria de a ne-ntâlni cu suflete curate, cu inimi pătrunse de o dragoste neîmplinită.
Tu erai o strălucire adusă din lumina fulgilor de nea...într-o noapte cu lună plină...fără stele...pe bolta aprinsă. Am deschis peste depărtări ferestre de lumină ca să te văd mai aproape...să-ţi mângâi sufletul...să-ţi ating inima...cu un gând...cu o privire...cu un cântec tăcut. M-apropii de tine...şi-ascult glasul inimii ce-ngână împreună cu mine un sunet în miez de noapte. E melodia inimilor noastre...
În tăcerea nopţii te-am pierdut printre raze de lună...printre stele-argintii...te-ai dus către ele şi-am pierdut strălucirea din privire...am pierdut iubirea pe care-o doream amândoi...!
Aş vrea să mai vii către mine...să îţi întorci privirea şi s-aduci dintre stele, pe o rază de lună, tot ce-am pierdut...tot ce-ai luat...! Gândurile mele, asemenea fulgilor albi trăiesc iluzia eternităţii până coboară in inimile noastre.
În tăcerea nopţii te-am pierdut printre raze de lună...printre stele-argintii...te-ai dus către ele şi-am pierdut strălucirea din privire...am pierdut iubirea pe care-o doream amândoi...!
Aş vrea să mai vii către mine...să îţi întorci privirea şi s-aduci dintre stele, pe o rază de lună, tot ce-am pierdut...tot ce-ai luat...! Gândurile mele, asemenea fulgilor albi trăiesc iluzia eternităţii până coboară in inimile noastre.
Un comentariu:
frumoase ganduri, spuse din suflet. la multi ani si numai bine in 2009 si mai departe!
Trimiteți un comentariu