Într-un dans pornit de stele,pe o margine de nor,
vântul îmi strecoară tainic
vise pline de lumină...
vise pline de iubire...
zâmbind în noapte...
cu căldură.
Îşi apleacă-n noapte chipul
sub atingerea dorită,
îmi sărută fruntea tandru,
alungând durerea tristă.
În noapte-mi croieşte visul
din cununa cea de stele
adunate-n şir grămadă
peste-a clipelor mistere...
trimiţând în cânt de strune
doar iubirea pentru tine.
Şi în lumea ce-am creat-o...
pe o aripă de zare,
pe o stea ce străluceşte,
poposesc din depărtare
două suflete-adunate
ce-şi şoptesc cu bucurie
o iubire care doare...
o iubire începută...!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu