Aseară m-am simţit cuprinsă de un dor de tine. În noaptea întunecată, când stelele se arătau aducând lumina cu ele, mi-aş fi dorit să fii cu mine şi-n ochii tăi să-mi scald privirea înceţoşată de lacrimile ce o cuprindeau. Dar n-ai venit...nici nu mai ştiu unde eşti. Eu ştiu doar că te visez în nopţi târzii...cu lună plină...şi-n jurul nostru adun o lume de poveşti...povestea noastră. Aseară aş fi vrut să fii cu mine...dar am rămas cu stele-n gând...cu noaptea în suflet...cu ochii-nlăcrimaţi privind spre niciunde...!Aş fi venit să te mângâi în gânduri, să mă-nveşmânţi cu visul diafan, să mă priveşti în ochi ca pe-o minune şi să m-aşezi la suflet ca floarea prinsă-n ram. Dar n-am venit căci poarta spre inima ta mi-a fost închisă...drumul către visul tău mi-a fost oprit. Doar te-am privit din lumea mea ca pe-un luceafăr dincolo de ceea ce eram eu. Aş fi venit să te mângâi în gânduri, visările să-mi despletesc pe fruntea ta dar te-am privit şi-n suflet am închis lumina desprinsă dintr-o stea.
Gândul meu te caută în vise şi te-aşteaptă-n zori, iar o mie de minuni se ascund printre nori. Visul meu te caută în gânduri, eşti prezent mereu, eşti acolo, printre mii de rânduri puse anume într-un suflet ce ştie să le scoată în noaptea înstelată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu