Despre mine

Fotografia mea
BARLAD, Romania
Dacă vom încerca să alungăm partea întunecată a propriului EU, a propriei vieţi şi dacă vom încerca să aducem lumină acolo unde ieri era întuneric, atunci greutăţile pe care reuşim să le depăşim, fiecare latură întunecată de care reuşim să scăpăm, ne apropie de lumina iubirii; fiecare experienţă negativă este doar un pas spre lumină. Toţi merităm tot ceea ce ne poate hrăni sufletul, mintea şi spiritul, corpul şi inima. Să scăpăm de reziduurile trecutului şi să privim cu multă încredere şi iubire spre ceea ce va fi. Pentru noi toţi va veni un moment când suferinţele, oricare ar fi ele, vor înceta şi datorită propriei lupte de a aduce lumina şi iubirea în propriul EU, viaţa ne va răsplăti cu ceea ce ne dorim. Putem alunga întunericul concentrându-ne pe lumină şi iubire, în orice clipă, hrănindu-ne propriile viziuni despre iubire, pace, armonie, bucurie şi fericire.

ÎN LUMEA MEA

Vine o vreme când oricât ţi-ai sufla sufletul în o mie de părţi, păstrezi totuşi un colţ de suflet departe de intemperiile vieţii. Îmi cânt mai departe sufletul...mulţi îl ascultă, însă puţini îl aud...!

duminică, 21 decembrie 2008

În noaptea ce ninge

În noaptea ce ninge cu fulgi jucăuşi de argint sclipitor, luna cea luminoasă aşterne şirag de beteală prin suflet cu dor...şi-n cântecul dulce, şopteşte-n visare cuvinte de-amor din albă sclipire, din dragoste şi dor. Când cuvintele trec pe aproape de tine, văzduhul se-acoperă de fulgii de-argint, iar faţa-mi plină de steluţe topite, se-apleacă s-aducă din depărtări, acel strop de iubire ce-n tine se află. Apropie-te de mine, culege-mi din ochi steluţele ce vor să m-acopere, dă-mi putere să pot privi spre tine...alungă-mi durerea şi adu-mi bucuria ce doar în tine o văd.
În noaptea cea albă în care luna-mi aduce pe braţe sclipiri diafane de fulgi lucitori, cuvinte nerostite se-aud printre şoapte...sunt cuvinte din inimă rostite, cuvinte ce trezesc din amorţeală, o inimă ce s-aude cum bate printre aripi în zbor...Lumina lunii mi-aprinde din suflet scânteia iubirii şi-aduce aproape, a stelelor lucire în noaptea cea albă.
Un gând mă-nfioară în noaptea ce ninge iar visele zboară printre cuvinte aducând peste zări depărtate-amintiri. Fulgi nevăzuţi se strecoară uşor şi ne mângâie frunţile în mirificul lor zbor. Trimit acum al meu gând să te cuprindă în noaptea ce ninge cu inima plăpândă.
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

AŞ VREA SĂ ÎNŢELEG...!

Doar cu răbdare putem începe fiecare zi. Plecăm din întuneric, bâjbâim şi căutăm lumina care să ne deschidă noi orizonturi, noi idealuri. Dacă ne imaginăm un vis facem primul pas spre a obţine realizarea lui. Să ne făurim acest vis...să nu-l lăsăm să scape...să-l păstrăm cu sfinţenie, ca pe un bulgăre de aur. Să-l lăsăm să ne răscolească sufletul şi să ne stimuleze gândurile, pentru că el va determina cursul vieţii noastre.
Trebuie în permanenţă să ne spunem că vom reuşi să realizăm doar lucruri bune şi frumoase astăzi şi ele se vor întâmpla. Să ne acordăm şansa de a afla cât mai multe lucruri interesante şi de a cunoaşte...chiar dacă riscul este mare.
Nu putem renunţa niciodată la frumuseţea gândului nespus...frumuseţea sentimentului netrăit pentru că el există şi ne cere în cele mai nepotrivite momente. Să luptăm pentru acel moment astăzi căci mâine va fi târziu...să transformăm în realitate iubirea ce s-a născut...iubirea ce vrea să pătrundă nestingherită în inimile noastre...în sufletele noastre.
Să ne urmăm visul cu încredere şi într-o zi se va realiza.