Despre mine

Fotografia mea
BARLAD, Romania
Dacă vom încerca să alungăm partea întunecată a propriului EU, a propriei vieţi şi dacă vom încerca să aducem lumină acolo unde ieri era întuneric, atunci greutăţile pe care reuşim să le depăşim, fiecare latură întunecată de care reuşim să scăpăm, ne apropie de lumina iubirii; fiecare experienţă negativă este doar un pas spre lumină. Toţi merităm tot ceea ce ne poate hrăni sufletul, mintea şi spiritul, corpul şi inima. Să scăpăm de reziduurile trecutului şi să privim cu multă încredere şi iubire spre ceea ce va fi. Pentru noi toţi va veni un moment când suferinţele, oricare ar fi ele, vor înceta şi datorită propriei lupte de a aduce lumina şi iubirea în propriul EU, viaţa ne va răsplăti cu ceea ce ne dorim. Putem alunga întunericul concentrându-ne pe lumină şi iubire, în orice clipă, hrănindu-ne propriile viziuni despre iubire, pace, armonie, bucurie şi fericire.

ÎN LUMEA MEA

Vine o vreme când oricât ţi-ai sufla sufletul în o mie de părţi, păstrezi totuşi un colţ de suflet departe de intemperiile vieţii. Îmi cânt mai departe sufletul...mulţi îl ascultă, însă puţini îl aud...!

sâmbătă, 27 decembrie 2008

Îmbrăţişarea ta

În nopţi de tăcere doar gândul porneşte s-adune din vaier de vânt, năluciri, cerând dreptul de-a creşte pe sunet armonic, în cânt.
Îmbrăţişează-mă iubite cu dragoste, ca să te dezleg de toamne şi de vis, căci mi-i iarnă în suflet şi mi-i ger privirea atunci când nu te am...iar totul îmi este nins. Mi se coboară iar prin gânduri dorul, pe tine te-aş privi ca pe un înger...şi te-aş păstra în inimă o veşnicie ca să nu simt durerea că te-am pierdut. Strânge-mă în braţele dornice de iubire şi însetate de visele ce încă n-au rodit şi dă-mi din steaua ta cântând.
Seara e plină de lumina caldă a lunii ce se oglindeşte în sufletele noastre. Cerul e acoperit de sclipirile stelelor ce par fulgi ai nopţii de iarnă şi coboară în tăcere...în ochii noştri, lăsând mărgăritare calde să se prelingă din ei. S-aşează în cale, dansând jucăuşi, formând măreţe steluţe argintii cu bucuria ce ne-o transmit. Învăluie cu frumuseţea lor iubirea în cuvânt, vise ne-mplinite, dorinţe nescrise. Din sentimente adunate, cu inima deschisă, întind braţele spre cer şi chem pe-al fulgilor drum, miracolul iubirii...din sufletul închis. Şi vântul împrăştie din noi fantasmele crude născute din gând şi urcă spre cer chemări şi visări...din nopţi ce-au trecut...din clipe-n tăceri...!
Căutăm, uneori, în liniştea nopţii o lumină s-alunge frica de propriile noastre gânduri, de propria noastră imagine. Ne adâncim teama că mâine nu există, că ieri e o iluzie, că azi e un vis.
Departe se vede o scânteiere a clipei de iubire ce a pierit înainte de a se fi împlinit...! Noi vom porni spre-albastra zare lăsând în urmă ritmuri desuete...şi vom cutreiera pe pământ...pe mare ca să-ţi scânteie soarele-n priviri, să mi te-aducă iarăşi înapoi...!

Niciun comentariu:

AŞ VREA SĂ ÎNŢELEG...!

Doar cu răbdare putem începe fiecare zi. Plecăm din întuneric, bâjbâim şi căutăm lumina care să ne deschidă noi orizonturi, noi idealuri. Dacă ne imaginăm un vis facem primul pas spre a obţine realizarea lui. Să ne făurim acest vis...să nu-l lăsăm să scape...să-l păstrăm cu sfinţenie, ca pe un bulgăre de aur. Să-l lăsăm să ne răscolească sufletul şi să ne stimuleze gândurile, pentru că el va determina cursul vieţii noastre.
Trebuie în permanenţă să ne spunem că vom reuşi să realizăm doar lucruri bune şi frumoase astăzi şi ele se vor întâmpla. Să ne acordăm şansa de a afla cât mai multe lucruri interesante şi de a cunoaşte...chiar dacă riscul este mare.
Nu putem renunţa niciodată la frumuseţea gândului nespus...frumuseţea sentimentului netrăit pentru că el există şi ne cere în cele mai nepotrivite momente. Să luptăm pentru acel moment astăzi căci mâine va fi târziu...să transformăm în realitate iubirea ce s-a născut...iubirea ce vrea să pătrundă nestingherită în inimile noastre...în sufletele noastre.
Să ne urmăm visul cu încredere şi într-o zi se va realiza.