Despre mine

Fotografia mea
BARLAD, Romania
Dacă vom încerca să alungăm partea întunecată a propriului EU, a propriei vieţi şi dacă vom încerca să aducem lumină acolo unde ieri era întuneric, atunci greutăţile pe care reuşim să le depăşim, fiecare latură întunecată de care reuşim să scăpăm, ne apropie de lumina iubirii; fiecare experienţă negativă este doar un pas spre lumină. Toţi merităm tot ceea ce ne poate hrăni sufletul, mintea şi spiritul, corpul şi inima. Să scăpăm de reziduurile trecutului şi să privim cu multă încredere şi iubire spre ceea ce va fi. Pentru noi toţi va veni un moment când suferinţele, oricare ar fi ele, vor înceta şi datorită propriei lupte de a aduce lumina şi iubirea în propriul EU, viaţa ne va răsplăti cu ceea ce ne dorim. Putem alunga întunericul concentrându-ne pe lumină şi iubire, în orice clipă, hrănindu-ne propriile viziuni despre iubire, pace, armonie, bucurie şi fericire.

ÎN LUMEA MEA

Vine o vreme când oricât ţi-ai sufla sufletul în o mie de părţi, păstrezi totuşi un colţ de suflet departe de intemperiile vieţii. Îmi cânt mai departe sufletul...mulţi îl ascultă, însă puţini îl aud...!

duminică, 14 decembrie 2008

Printre fulgii din noapte

Un gând mă pătrunde în noaptea cea rece şi-ntunecată...un gând în noaptea ce ninge şi-n care visele zboară printre cuvinte. Mi-aştern cu grijă chipul în bătaia fulgilor de zăpadă...îi las să mi se topească pe faţa îngândurată, ştergând parcă cu grijă, orice urmă ce poate să aducă la tristeţe...la durere. Se topesc, unul câte unul şi-mi desenează pe chip urme ce parcă sunt izvoare de suflet deschise...urme de paşi ce-au trecut ca un fulger peste suflet...peste inimă....peste gând. S-au topit în căldura inimii ce îi înconjoară şi-au coborât peste riduri, acoperindu-le cu grijă...lăsând să se-arate că anii au ştiut să se-arate acolo unde durerea a fost...pe-acolo pe unde lacrimile-au trecut.
Trimit al meu gând printre fulgi jucăuşi, să te cuprindă în noaptea ce ninge...să-ţi prindă inima ce bate năvalnic, aducând vâlvătaia aproape de mine...în calea-mi deschisă de drumul pe care un suflet pătrunde s-asculte în şoaptă cuvinte nerostite şi şoapte-auzite de gândul ce cu drag l-am trimis. Aş vrea să cuprind cu braţele-amândouă imensitatea cea albă să spulber durerea...să-nlătur tristeţea, să fac îngeri cu aripi ce zboară aducând dragostea ce parcă pluteşte printre fulgii jucăuşi ai iernii de gheaţă.
E noapte din nou...şi-n lumina lunii, steluţe argintii se coboară peste întunericul de nepătruns, strălucind în ochii ce le privesc...! Întind braţele către noaptea necuprinsă şi chem printre fulgii ce s-aştern peste faţă, iubirea să-mi mângâie sufletul...gândul pe care-l îndemn să te-aducă. În liniştea nopţii, cu îngerii de mână, mă-ndrept către tine, mă-ndrept către stele...!

Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

AŞ VREA SĂ ÎNŢELEG...!

Doar cu răbdare putem începe fiecare zi. Plecăm din întuneric, bâjbâim şi căutăm lumina care să ne deschidă noi orizonturi, noi idealuri. Dacă ne imaginăm un vis facem primul pas spre a obţine realizarea lui. Să ne făurim acest vis...să nu-l lăsăm să scape...să-l păstrăm cu sfinţenie, ca pe un bulgăre de aur. Să-l lăsăm să ne răscolească sufletul şi să ne stimuleze gândurile, pentru că el va determina cursul vieţii noastre.
Trebuie în permanenţă să ne spunem că vom reuşi să realizăm doar lucruri bune şi frumoase astăzi şi ele se vor întâmpla. Să ne acordăm şansa de a afla cât mai multe lucruri interesante şi de a cunoaşte...chiar dacă riscul este mare.
Nu putem renunţa niciodată la frumuseţea gândului nespus...frumuseţea sentimentului netrăit pentru că el există şi ne cere în cele mai nepotrivite momente. Să luptăm pentru acel moment astăzi căci mâine va fi târziu...să transformăm în realitate iubirea ce s-a născut...iubirea ce vrea să pătrundă nestingherită în inimile noastre...în sufletele noastre.
Să ne urmăm visul cu încredere şi într-o zi se va realiza.