Despre mine

Fotografia mea
BARLAD, Romania
Dacă vom încerca să alungăm partea întunecată a propriului EU, a propriei vieţi şi dacă vom încerca să aducem lumină acolo unde ieri era întuneric, atunci greutăţile pe care reuşim să le depăşim, fiecare latură întunecată de care reuşim să scăpăm, ne apropie de lumina iubirii; fiecare experienţă negativă este doar un pas spre lumină. Toţi merităm tot ceea ce ne poate hrăni sufletul, mintea şi spiritul, corpul şi inima. Să scăpăm de reziduurile trecutului şi să privim cu multă încredere şi iubire spre ceea ce va fi. Pentru noi toţi va veni un moment când suferinţele, oricare ar fi ele, vor înceta şi datorită propriei lupte de a aduce lumina şi iubirea în propriul EU, viaţa ne va răsplăti cu ceea ce ne dorim. Putem alunga întunericul concentrându-ne pe lumină şi iubire, în orice clipă, hrănindu-ne propriile viziuni despre iubire, pace, armonie, bucurie şi fericire.

ÎN LUMEA MEA

Vine o vreme când oricât ţi-ai sufla sufletul în o mie de părţi, păstrezi totuşi un colţ de suflet departe de intemperiile vieţii. Îmi cânt mai departe sufletul...mulţi îl ascultă, însă puţini îl aud...!

vineri, 12 noiembrie 2010

Un zâmbet îngropat în toamnă...


Frunzele ruginii îmi primesc lacrimile ca pe nişte daruri de mult aşteptate. Le mai amână moartea un pic...cu frânturile de suflet care cad pe galbenul palid odată cu ele. Mi-e şi milă să calc...! Peste tot covor de frunze triste gonite de vântul venit de neunde, dintr-o parte în alta.
O frunza mi se aşază pe umăr şi începe să plângă uşor. Parcă aud şi nişte şoapte ca nişte mângâieri timide...ca o rugăciune în faţa altarului.
- Ce vrei tu frunză să îmi spui...? Oftatul tău e-atât de greu...! Ţi-e dor de mângâierea stelelor? Nu plânge, că mi-e inima mai grea decât tristeţea ta...! Aş vrea să zbor spre neant ...împreună cu tine...într-un vârtej de scâncet şi lacrimi...şi să mă risipesc în ceruri...şi să mă adun abia în primăvară din stropii de ploaie calzi şi liniştiţi...şi buni...şi să mă adun în flori strălucind în soare....să-mi răsară zâmbetul îngropat în toamne...pe obrajii de petale roşii ale unui trandafir ţepos sau ale unei violete gingaşe din fereastră.
Şi cât de lungă-i tristeţea mea...! Nici nemărginirile neantului nu mi-o primesc...şi ştiu şi de ce...ştiu...!
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

AŞ VREA SĂ ÎNŢELEG...!

Doar cu răbdare putem începe fiecare zi. Plecăm din întuneric, bâjbâim şi căutăm lumina care să ne deschidă noi orizonturi, noi idealuri. Dacă ne imaginăm un vis facem primul pas spre a obţine realizarea lui. Să ne făurim acest vis...să nu-l lăsăm să scape...să-l păstrăm cu sfinţenie, ca pe un bulgăre de aur. Să-l lăsăm să ne răscolească sufletul şi să ne stimuleze gândurile, pentru că el va determina cursul vieţii noastre.
Trebuie în permanenţă să ne spunem că vom reuşi să realizăm doar lucruri bune şi frumoase astăzi şi ele se vor întâmpla. Să ne acordăm şansa de a afla cât mai multe lucruri interesante şi de a cunoaşte...chiar dacă riscul este mare.
Nu putem renunţa niciodată la frumuseţea gândului nespus...frumuseţea sentimentului netrăit pentru că el există şi ne cere în cele mai nepotrivite momente. Să luptăm pentru acel moment astăzi căci mâine va fi târziu...să transformăm în realitate iubirea ce s-a născut...iubirea ce vrea să pătrundă nestingherită în inimile noastre...în sufletele noastre.
Să ne urmăm visul cu încredere şi într-o zi se va realiza.