
Într-o zi stelele vor privi nedumerite spre palmele tale pentru a înţelege ce-au putut să ia din ele...pentru a înţelege ce-au putut găsi în ele. În altă zi, cuvintele vor alerga spre stelele rătăcite pentru a le întreba ce-au luat din tine...ce-au aflat din taina ascunsă a sufletului tău...!
Şi cuvintele...şi stelele au înţeles că dorul nestins de tine...că iubirea ce s-a aprins din nemărginitele dureri spuse, au iscat cântece pe măreţia sufletului...au dat drumul păsărilor cu aripi de-argint să zboare printre stele...printre cuvinte spuse şi nespuse...cuvinte din care vor ieşi frumuseţi în unduiri melodice, pe care inima să le cuprindă cu braţele-i deschise.
Şi eu...şi tu, ne-om strânge palmele adunate-n căuş şi vom privi spre cerul – cuvânt...spre înaltul – nesfârşit şi ne vom desprinde de lumea reală, intrând doar cu sufletul, spre taina neştiută a iubirii...dincolo de timp...!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu