Aş vrea să înţeleg, că-n lumea mea
exist şi exişti...şi totuşi nu sunt a ta.
În lumea mea, aş vrea să înţeleg
durerea, gândul, şi dorul să culeg.
În lumea noastră, e totul, şi nimic
e focul rece, şi gheaţa care arde
suferinţă, durere, făcute din nimic.
Poveste de nopţi o mie, într-o carte!
În lume există, de tot şi de toate
în lume, de noi nu avem parte.
În lumea noastră e viaţă pustie
că vrei sau nu vrei, ea mereu reînvie!
Nimic nu-i de-nţeles în lumea noastră.
Suntem că ne-am găsit, icoane în fereastră.
Să ne-nchinăm dară la ele, cu rugă fierbinte,
să ne găsim, să ardem în noi, dorinţe ne-mplinite!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu