
Aş vrea să fiu chemată de flacăra iubirii,
Aş vrea să retrăiesc misterul meu!
Aş vrea să simt scânteia nemuririi
Topindu-mi lacrima când sunt la greu!
Aş vrea să nu mai simt ce-i adormirea,
Inima să-mi clocotească-n piept,
Să stau în suflet doar cu alinarea,
Să-i prind simţirea, respirând încet!
Flacără pură...! Crăiasa a iubirii...!
Vino, în taină, în sufletu-mi strivit!
Te rog, redă-mi simbolul nemuririi,
Şi ia-mi neîmplinirea ce arde-n piept !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu