Despre mine

Fotografia mea
BARLAD, Romania
Dacă vom încerca să alungăm partea întunecată a propriului EU, a propriei vieţi şi dacă vom încerca să aducem lumină acolo unde ieri era întuneric, atunci greutăţile pe care reuşim să le depăşim, fiecare latură întunecată de care reuşim să scăpăm, ne apropie de lumina iubirii; fiecare experienţă negativă este doar un pas spre lumină. Toţi merităm tot ceea ce ne poate hrăni sufletul, mintea şi spiritul, corpul şi inima. Să scăpăm de reziduurile trecutului şi să privim cu multă încredere şi iubire spre ceea ce va fi. Pentru noi toţi va veni un moment când suferinţele, oricare ar fi ele, vor înceta şi datorită propriei lupte de a aduce lumina şi iubirea în propriul EU, viaţa ne va răsplăti cu ceea ce ne dorim. Putem alunga întunericul concentrându-ne pe lumină şi iubire, în orice clipă, hrănindu-ne propriile viziuni despre iubire, pace, armonie, bucurie şi fericire.

ÎN LUMEA MEA

Vine o vreme când oricât ţi-ai sufla sufletul în o mie de părţi, păstrezi totuşi un colţ de suflet departe de intemperiile vieţii. Îmi cânt mai departe sufletul...mulţi îl ascultă, însă puţini îl aud...!

marți, 10 noiembrie 2009

Îngerul meu


Îngerului meu nu i-am văzut niciodată chipul...şi nici aripile...! Îmi mai apare câteodată în vise dar nu-i văd decât conturul inundat de lumină. Îl mai aud câteodată strigându-mi numele, când sunt singură, ca să ştiu că el este lângă mine. Mă întreb cât de fericit o fi el să fie îngerul meu? E un înger care munceşte prea mult, pentru că de prea multe ori m-am rătăcit şi el a trebuit de fiecare dată să-mi arate pe unde să păşesc ca să ajung pe drumul cel bun.
Acum mă simt mai rătăcită ca oricând. Oare va putea să mă mai ajute? Oare mă va găsi în nesfârşitul dureros de adânc al tristeţii? Nu cred...! I-am pricinuit prea multă oboseală...! L-am făcut prea mult să umble după mine şi să mă ajute...! Simt că l-au lăsat şi pe el puterile...simt că ar vrea să mă ajute şi nu mai poate. Timpul şi-a pus amprenta pe făptura lui...timpul mi l-a îndepărtat de mine şi l-a dus acolo unde-i este mai uşor.
Nu, nu vreau să cred aşa ceva...! Nu pot să mă gândesc că tot ce-mi mai rămăsese, nu mai este...! Nu vreau să mă gândesc că aripile lui întinse spre mine, nu mai sunt...! Nu vreau să cred că nu mai dă de mine în adâncimea durerii ce m-a cuprins.
Dragul de el...! Să-i dau din puterea mea...din puţinul ce mi-a mai rămas...! Să ne ajutăm unul pe altul şi să pornim împreună. Dar oare unde...? Mai e loc şi pentru noi pe această întunecată potecă...?
Îngerul meu este încă alături de mine...dar nu mai poate să mă ajute...! Ce-mi mai rămâne de făcut...?
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

AŞ VREA SĂ ÎNŢELEG...!

Doar cu răbdare putem începe fiecare zi. Plecăm din întuneric, bâjbâim şi căutăm lumina care să ne deschidă noi orizonturi, noi idealuri. Dacă ne imaginăm un vis facem primul pas spre a obţine realizarea lui. Să ne făurim acest vis...să nu-l lăsăm să scape...să-l păstrăm cu sfinţenie, ca pe un bulgăre de aur. Să-l lăsăm să ne răscolească sufletul şi să ne stimuleze gândurile, pentru că el va determina cursul vieţii noastre.
Trebuie în permanenţă să ne spunem că vom reuşi să realizăm doar lucruri bune şi frumoase astăzi şi ele se vor întâmpla. Să ne acordăm şansa de a afla cât mai multe lucruri interesante şi de a cunoaşte...chiar dacă riscul este mare.
Nu putem renunţa niciodată la frumuseţea gândului nespus...frumuseţea sentimentului netrăit pentru că el există şi ne cere în cele mai nepotrivite momente. Să luptăm pentru acel moment astăzi căci mâine va fi târziu...să transformăm în realitate iubirea ce s-a născut...iubirea ce vrea să pătrundă nestingherită în inimile noastre...în sufletele noastre.
Să ne urmăm visul cu încredere şi într-o zi se va realiza.