Despre mine

Fotografia mea
BARLAD, Romania
Dacă vom încerca să alungăm partea întunecată a propriului EU, a propriei vieţi şi dacă vom încerca să aducem lumină acolo unde ieri era întuneric, atunci greutăţile pe care reuşim să le depăşim, fiecare latură întunecată de care reuşim să scăpăm, ne apropie de lumina iubirii; fiecare experienţă negativă este doar un pas spre lumină. Toţi merităm tot ceea ce ne poate hrăni sufletul, mintea şi spiritul, corpul şi inima. Să scăpăm de reziduurile trecutului şi să privim cu multă încredere şi iubire spre ceea ce va fi. Pentru noi toţi va veni un moment când suferinţele, oricare ar fi ele, vor înceta şi datorită propriei lupte de a aduce lumina şi iubirea în propriul EU, viaţa ne va răsplăti cu ceea ce ne dorim. Putem alunga întunericul concentrându-ne pe lumină şi iubire, în orice clipă, hrănindu-ne propriile viziuni despre iubire, pace, armonie, bucurie şi fericire.

ÎN LUMEA MEA

Vine o vreme când oricât ţi-ai sufla sufletul în o mie de părţi, păstrezi totuşi un colţ de suflet departe de intemperiile vieţii. Îmi cânt mai departe sufletul...mulţi îl ascultă, însă puţini îl aud...!

joi, 23 iulie 2009

Iubite, cântă-mi...!

În liniştea serii de vară, îmi aud iară inima bătând în ritmul melodiei ce parcă mă cheamă de departe...spre tine...spre sufletul cald ce aşteaptă un zâmbet...o mângâiere...o iubire.
Iubite, cântă-mi la marginea sufletului meu cu degetele dorului ce-l simt mereu departe. Îţi ascult melodia mângâind duios cuvintele ce ies din adâncurile necuprinse şi necunoscute. Am dat frâu liber slovelor să se întrupeze în cântecul ce lin s-aude şi care în noi pătrunde cu bucuria regăsirii la margine de suflet. Tăcerile ce se-nghesuie la poarta care mărginea începuturile, au început să se audă şoptind printre suspine, iar visul ce-n ele zăcea înlănţuit, se născuse.
Păşesc cu tălpile goale prin iarba serii de vară. Păşesc cu sfială să nu strivesc flori de păpădii, gânduri-globuri de lumină. În lanul meu cu vise sunt urme de trandafiri. Este atâta lumină încât umbra de ieri a renunţat să mă mai însoţească, ascunzându-se sub piatra de râu adormit. Din înaltul sufletului meu zâmbesc unui trandafir, ce pentru a mea nemurire de-o secundă, mi-a dăruit un cântec scris cu roşu pe-o petală.
Liniştea începu să se joace printre picăturile de rouă ce ascultau muzica şoptind-o în clipe de neuitat.
Iubite, cântă-mi acum o melodie din strunele viorii ce n-au uitat să mai rostească şoapte care pleacă dinspre tine...gânduri ce se-ndreaptă spre mine. Pe-aleea lor, pe drumul ce duce spre-mplinire, lasă lumina să ne-aline cu suflete de dor...acolo unde visele dispar.
Iubire, dă-mi din durerea ta, distruge lacrima ce stă să cadă, acoperă-mi cu cântecul ce se-aude din ce în ce mai aproape, bucuria ce se naşte din tăcerile fără sunet...din liniştea ce se joacă în picături de rouă.
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

AŞ VREA SĂ ÎNŢELEG...!

Doar cu răbdare putem începe fiecare zi. Plecăm din întuneric, bâjbâim şi căutăm lumina care să ne deschidă noi orizonturi, noi idealuri. Dacă ne imaginăm un vis facem primul pas spre a obţine realizarea lui. Să ne făurim acest vis...să nu-l lăsăm să scape...să-l păstrăm cu sfinţenie, ca pe un bulgăre de aur. Să-l lăsăm să ne răscolească sufletul şi să ne stimuleze gândurile, pentru că el va determina cursul vieţii noastre.
Trebuie în permanenţă să ne spunem că vom reuşi să realizăm doar lucruri bune şi frumoase astăzi şi ele se vor întâmpla. Să ne acordăm şansa de a afla cât mai multe lucruri interesante şi de a cunoaşte...chiar dacă riscul este mare.
Nu putem renunţa niciodată la frumuseţea gândului nespus...frumuseţea sentimentului netrăit pentru că el există şi ne cere în cele mai nepotrivite momente. Să luptăm pentru acel moment astăzi căci mâine va fi târziu...să transformăm în realitate iubirea ce s-a născut...iubirea ce vrea să pătrundă nestingherită în inimile noastre...în sufletele noastre.
Să ne urmăm visul cu încredere şi într-o zi se va realiza.