Viaţa-i a noastră...şi dulce, şi-amarăSuntem prinşi în lanţuri ce-aduc doar durere.
Cu lacrimi vărsate pe-o culme înaltă
Privim către vise, ce-aduc fericire.
Umblăm azi prin lume purtaţi de un gând.
Visăm la o viaţă şi un drum mai senin.
Încercăm să ne fim valul cel blând
Ce-aduce la mal marele chin.
Rătăcesc pe un drum fără speranţă
în calea mea se-arată discret,
o umbră întristată ce vrea să-mi cuprindă
inima îndurerată şi lacrima ce stă să cadă.
Mă-ndrept către tine,
acolo unde speranţa-şi găseşte locul...
,,pe cioburi de iubire’’...la margine de lume,
să uit de mine...să-mi ridic aripile spre cer
să învăţ să zâmbesc...să învăţ să trăiesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu