Te ascund în inima mea şi te port cu mine într-un zbor de vise...într-un zbor de gânduri. Prinde-mă-n braţe...strânge-mă la pieptul tău, am să tac...am să ascult glasul nerostit ce-mi şopteşte duios frânturi de cuvinte...culegându-le arzând fiindcă de tine iar îmi este dor. Printre crengile tale de patimi, mă aşez, biată frunză aşteptând ca din sufletu-ţi pribeag să răsari printre vise...printre gânduri...în zbor uşor, peste doruri aprinse. Cu patimă m-aş apropia de tine şi ţi-aş rosti în gând curat, speranţe în visul care vine. Pe frunze-ngălbenite aş picta iubirea şi dorul meu deschis spre tine. Arată-mi calea spre stelele ce ne-nsoţesc şi-n palme îţi voi aşeza cu dor sclipiri de diamante ca să-ţi aducă-n suflet dorinţa nedescrisă în frânturi de gânduri aprinse.Eu sunt doar o iluzie aruncată pe-o aripă de vânt...iar tu, lumina ce-mi deschide sufletul spre lumea ce ne-am făcut-o din vise, gânduri, speranţe, dorinţe. Te caut printre raze, cu ochii-nlăcrimaţi să-mi dai căldura ce-mi lipseşte din raze de lumină...să-mi dai puterea de a merge către tine...să-ţi dau din vise, aripa ce mă ţine. Mereu am fost o aripă de gând, un cântec ce mă doare, un dor şi-un vis, din timp. Te-am aşteptat cu drag în sunet de tăcere, s-aduci în suflet iubirea-n colţ de rai. Şi tot te mai aştept, pe frunzele gravate de iubire...să te visez, în nopţi cu lună plină...şi ieri...şi azi...de nu ştiu când...să îmi aduci miresme ascunse în trecut şi gândul în care sunt cu tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu