Despre mine

Fotografia mea
BARLAD, Romania
Dacă vom încerca să alungăm partea întunecată a propriului EU, a propriei vieţi şi dacă vom încerca să aducem lumină acolo unde ieri era întuneric, atunci greutăţile pe care reuşim să le depăşim, fiecare latură întunecată de care reuşim să scăpăm, ne apropie de lumina iubirii; fiecare experienţă negativă este doar un pas spre lumină. Toţi merităm tot ceea ce ne poate hrăni sufletul, mintea şi spiritul, corpul şi inima. Să scăpăm de reziduurile trecutului şi să privim cu multă încredere şi iubire spre ceea ce va fi. Pentru noi toţi va veni un moment când suferinţele, oricare ar fi ele, vor înceta şi datorită propriei lupte de a aduce lumina şi iubirea în propriul EU, viaţa ne va răsplăti cu ceea ce ne dorim. Putem alunga întunericul concentrându-ne pe lumină şi iubire, în orice clipă, hrănindu-ne propriile viziuni despre iubire, pace, armonie, bucurie şi fericire.

ÎN LUMEA MEA

Vine o vreme când oricât ţi-ai sufla sufletul în o mie de părţi, păstrezi totuşi un colţ de suflet departe de intemperiile vieţii. Îmi cânt mai departe sufletul...mulţi îl ascultă, însă puţini îl aud...!

sâmbătă, 16 mai 2009

Grădina sufletului

Eu ştiu să simt tăcerea în marea imensitate a ei...în valuri de timp ce o sfărâmă...în zborul păsării deasupra capetelor noastre...eu ştiu să o caut în tine...în zbucium, în haos, în adânc...în grădina sufletului meu. Există un dram de tăcere în oricine, în lumină...în pacea din amurg. Eu ştiu să trăiesc în tăcere să nu ştiu de nimeni, să nu ştiu nimic. Durerea e în mine, trăiesc doar prin ea. Tăcerea spune tot ce îmi lipseşte nu doar din suflet...nu doar din viaţă...tăcerea e în mine...e în tot ce înconjoară iubirea cea rece ce o simt doar în ochii plini de lacrimi...dornici de viaţă.În grădina sufletului mi-am sădit florile iubirii cu petale de dor şi cu aripi de fluturi venite din tanica poartă a inimii, în tăcerea zbuciumată. Le ud mereu cu roua cuvintelor-stele şi ele îmi înfloresc cu zâmbete în căuşul palmelor. În grădina sufletului stau florile iubirii.
Ţi-am prins zâmbetul de un colţ al buzelor mele ca să fiu sigură că atunci când surâzi, eu voi face la fel. Iar chipul meu din oglindă nu e privit de mine, ci de ochii tăi ce dăinuie în amintire...te simt acolo în spatele meu, despărţiţi fiind doar de clipa subţire ca o perdea de borangic care ne învăluie ca un abur...şi mâinile noastre poartă pulberea strălucitoare pe care au lăsat-o aripile sufletelor noastre rătăcite. Am lăsat fereastra inimii deschisă pentru ca pasărea să poată intra...risipindu-mi norul...risipindu-mi tăcerea cea zbuciumată.
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

AŞ VREA SĂ ÎNŢELEG...!

Doar cu răbdare putem începe fiecare zi. Plecăm din întuneric, bâjbâim şi căutăm lumina care să ne deschidă noi orizonturi, noi idealuri. Dacă ne imaginăm un vis facem primul pas spre a obţine realizarea lui. Să ne făurim acest vis...să nu-l lăsăm să scape...să-l păstrăm cu sfinţenie, ca pe un bulgăre de aur. Să-l lăsăm să ne răscolească sufletul şi să ne stimuleze gândurile, pentru că el va determina cursul vieţii noastre.
Trebuie în permanenţă să ne spunem că vom reuşi să realizăm doar lucruri bune şi frumoase astăzi şi ele se vor întâmpla. Să ne acordăm şansa de a afla cât mai multe lucruri interesante şi de a cunoaşte...chiar dacă riscul este mare.
Nu putem renunţa niciodată la frumuseţea gândului nespus...frumuseţea sentimentului netrăit pentru că el există şi ne cere în cele mai nepotrivite momente. Să luptăm pentru acel moment astăzi căci mâine va fi târziu...să transformăm în realitate iubirea ce s-a născut...iubirea ce vrea să pătrundă nestingherită în inimile noastre...în sufletele noastre.
Să ne urmăm visul cu încredere şi într-o zi se va realiza.