Despre mine

Fotografia mea
BARLAD, Romania
Dacă vom încerca să alungăm partea întunecată a propriului EU, a propriei vieţi şi dacă vom încerca să aducem lumină acolo unde ieri era întuneric, atunci greutăţile pe care reuşim să le depăşim, fiecare latură întunecată de care reuşim să scăpăm, ne apropie de lumina iubirii; fiecare experienţă negativă este doar un pas spre lumină. Toţi merităm tot ceea ce ne poate hrăni sufletul, mintea şi spiritul, corpul şi inima. Să scăpăm de reziduurile trecutului şi să privim cu multă încredere şi iubire spre ceea ce va fi. Pentru noi toţi va veni un moment când suferinţele, oricare ar fi ele, vor înceta şi datorită propriei lupte de a aduce lumina şi iubirea în propriul EU, viaţa ne va răsplăti cu ceea ce ne dorim. Putem alunga întunericul concentrându-ne pe lumină şi iubire, în orice clipă, hrănindu-ne propriile viziuni despre iubire, pace, armonie, bucurie şi fericire.

ÎN LUMEA MEA

Vine o vreme când oricât ţi-ai sufla sufletul în o mie de părţi, păstrezi totuşi un colţ de suflet departe de intemperiile vieţii. Îmi cânt mai departe sufletul...mulţi îl ascultă, însă puţini îl aud...!

joi, 9 aprilie 2009

Lacrimi şi speranţă

Lacrimi şi zâmbet amar într-o privire mult prea întunecată pentru a fi a mea, mult prea răutăcioasă pentru a naşte îngeri...mai degrabă fiinţe nefaste care mă sfâşie într-o nesfârşită încercare a ghinionului. Atrag întunericul şi îl revărs peste tot ce era sfânt peste iubire şi prietenii, peste culori limpezi şi sinceritate...şi împreună cu întunericul mă înec, mă pierd, nu pot respira, mă sufoc şi revin la viaţă. Revin din întuneric eu, o alta, nu mă recunosc şi plâng după mine, cea care eram...mă caut printre amintiri moarte, ieri vii, mâine uitate, care mă strivesc. Mă schingiuiesc amintiri care se bucură de sângele lacrimilor mele.
- Ultima picătură era a mea, le spun plângând, ţipând de jale. Mi-aţi luat tot ce mi-aş fi dorit vreodată...noroc şi linişte au dispărut sub paşii celor prefăcuţi. Nu e corect, nu e drept, nu vreau să accept, nu voi accepta...!Şi ele râd în hohote, care mi se întipăresc în minte, frânturi amare de râsete, care mă macină.
- Mai poţi lupta? mă întreabă fericite. Mai poţi avea încredere în tine sau în alţii? Mai poţi spera?
Să curgă lacrimi, milioane, miliarde dar să curgă. Să curgă toate lacrimile din mine, să mă usuc pe dinăuntru, să îmi pot reveni. Să sec, însă să nu mă mai doară aşa tare, să sec să uit şi în următoarea zi să o pot lua de la început. Nu vreau să îmi pun întrebarea "de ce" pentru că aş găsi o mie de răspunsuri şi mi-aş da seama că poate nimic din ce am vrut eu nu mi-a oferit...m-aş urî pe mine pentru timpul petrecut degeaba. Poate am cerut multe de la viaţă, poate încă cer multe şi de aceea sunt pedepsită. Poate m-i s-a dat ceva ce nu era pentru mine, iar acum plătesc. Plătesc prin durere, suferinţa şi tristeţe, dar vreau să treacă toate...vreau să pot avea din nou încredere în oameni, vreau să pot zâmbi din nou...cer mult?
,,Lasă să curgă lacrimile în voie, plânsul în anumite situaţii e binefăcător, alungă răul din noi. Apoi încearcă să vezi frumuseţea din lucruri si bucură-te de ea!’’ Aşa-mi şopteşte conştiinţa să fac...oare e bine...? Nici eu nu mai ştiu...mai există însă....speranţa...!!
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

AŞ VREA SĂ ÎNŢELEG...!

Doar cu răbdare putem începe fiecare zi. Plecăm din întuneric, bâjbâim şi căutăm lumina care să ne deschidă noi orizonturi, noi idealuri. Dacă ne imaginăm un vis facem primul pas spre a obţine realizarea lui. Să ne făurim acest vis...să nu-l lăsăm să scape...să-l păstrăm cu sfinţenie, ca pe un bulgăre de aur. Să-l lăsăm să ne răscolească sufletul şi să ne stimuleze gândurile, pentru că el va determina cursul vieţii noastre.
Trebuie în permanenţă să ne spunem că vom reuşi să realizăm doar lucruri bune şi frumoase astăzi şi ele se vor întâmpla. Să ne acordăm şansa de a afla cât mai multe lucruri interesante şi de a cunoaşte...chiar dacă riscul este mare.
Nu putem renunţa niciodată la frumuseţea gândului nespus...frumuseţea sentimentului netrăit pentru că el există şi ne cere în cele mai nepotrivite momente. Să luptăm pentru acel moment astăzi căci mâine va fi târziu...să transformăm în realitate iubirea ce s-a născut...iubirea ce vrea să pătrundă nestingherită în inimile noastre...în sufletele noastre.
Să ne urmăm visul cu încredere şi într-o zi se va realiza.