Despre mine

Fotografia mea
BARLAD, Romania
Dacă vom încerca să alungăm partea întunecată a propriului EU, a propriei vieţi şi dacă vom încerca să aducem lumină acolo unde ieri era întuneric, atunci greutăţile pe care reuşim să le depăşim, fiecare latură întunecată de care reuşim să scăpăm, ne apropie de lumina iubirii; fiecare experienţă negativă este doar un pas spre lumină. Toţi merităm tot ceea ce ne poate hrăni sufletul, mintea şi spiritul, corpul şi inima. Să scăpăm de reziduurile trecutului şi să privim cu multă încredere şi iubire spre ceea ce va fi. Pentru noi toţi va veni un moment când suferinţele, oricare ar fi ele, vor înceta şi datorită propriei lupte de a aduce lumina şi iubirea în propriul EU, viaţa ne va răsplăti cu ceea ce ne dorim. Putem alunga întunericul concentrându-ne pe lumină şi iubire, în orice clipă, hrănindu-ne propriile viziuni despre iubire, pace, armonie, bucurie şi fericire.

ÎN LUMEA MEA

Vine o vreme când oricât ţi-ai sufla sufletul în o mie de părţi, păstrezi totuşi un colţ de suflet departe de intemperiile vieţii. Îmi cânt mai departe sufletul...mulţi îl ascultă, însă puţini îl aud...!

marți, 10 februarie 2009

Lacrimi de înger

Privesc cu ochii închişi la luceferi, privesc printre gânduri la noi, ating infinitul cu boabe de rouă şi nasc o iubire senină din picături de ploaie...! În ochi, vreau să-ţi aduc lumină, oprind nesăbuit a timpului adânc şi mă ascund în sâmburi de dorinţă ca să-ţi sădesc în suflet dorinţa de-a iubi! Te caut printre arome de trupuri, prin uragane şi sălbatice vânturi, pe câmpuri, în mare! Privesc tot mai des, oglinda ochilor tăi! Renasc din neant şi din singurătate, renasc din dorinţă şi vise atât de curate!Luna roşie stă lipită pe pânza înserării. Stelele se joacă de-a faţa ascunsă, norii dorm nevăzuţi în buzunarul timpului, oamenii râd în toropeala unei zile energice. Eu stau şi scriu un dans al unei lumi. Un pas, încă unul, încă şi încă la infinit paşi şi piruete...asta e viaţa.
Lumea s-a desprins de pe tăcere şi a căzut pe un bloc ca să sufle orbitor. Stelele au devenit serioase şi discută, ţes magie, invită la dans, şoptesc descântece, presară inspiraţie tocurilor de scris, se joacă cu fluturii de pe glob. Norii dorm iar eu scriu.
E seară. Timpul picură fără grabă pe podeaua rulantă. Scriu. M-am săturat de scris, iau o pauză, ies şi mă aşez pe trepte şi mă învelesc în halat. Privesc la freamătul sclipitor de sus. Dacă aş întinde degetele, aş putea atinge conturul-iluzie al freamătului. O lacrimă de înger se prelinge pe obrazul noapte...încă una...şi încă una...!
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

AŞ VREA SĂ ÎNŢELEG...!

Doar cu răbdare putem începe fiecare zi. Plecăm din întuneric, bâjbâim şi căutăm lumina care să ne deschidă noi orizonturi, noi idealuri. Dacă ne imaginăm un vis facem primul pas spre a obţine realizarea lui. Să ne făurim acest vis...să nu-l lăsăm să scape...să-l păstrăm cu sfinţenie, ca pe un bulgăre de aur. Să-l lăsăm să ne răscolească sufletul şi să ne stimuleze gândurile, pentru că el va determina cursul vieţii noastre.
Trebuie în permanenţă să ne spunem că vom reuşi să realizăm doar lucruri bune şi frumoase astăzi şi ele se vor întâmpla. Să ne acordăm şansa de a afla cât mai multe lucruri interesante şi de a cunoaşte...chiar dacă riscul este mare.
Nu putem renunţa niciodată la frumuseţea gândului nespus...frumuseţea sentimentului netrăit pentru că el există şi ne cere în cele mai nepotrivite momente. Să luptăm pentru acel moment astăzi căci mâine va fi târziu...să transformăm în realitate iubirea ce s-a născut...iubirea ce vrea să pătrundă nestingherită în inimile noastre...în sufletele noastre.
Să ne urmăm visul cu încredere şi într-o zi se va realiza.