Mă-ncumet să pornesc spre visul tandru...mă-ncumet şi totuşi pornesc. Aştept tăcută. Nu mă-ntreba cum intră în al meu suflet. E pregătit din vise albe, din lacrimi l-am făcut. Şi dacă astăzi tot aştept în amintire...şi dacă astăzi tot aştept şi tot clădesc, e pentru că eu cred în tine, într-o iubire care mă trimite la tăcere şi-o privesc. Nu am să forţez trecutul, nici prezentul. Nu am voie să mai caut în misterul blând. Voi depăşi frumuseţea, voi depăşi momentul şi voi construi în suflet al meu gând ce duce către tine. Păstrează doar o clipă căldura unei priviri ce s-a oprit pe-al tău destin...apoi, te rog trateaz-o cu blândeţea unui sentiment plăcut, nu aşeza durerea. Vroiam să cer de la destin o clipă de iubire. Nu mă certa, e doar un vis...! Îl căutam în universul meu, fără să cer plată, era doar clipa dintr-un vis trăit. Privesc spre clipă şi îi cer un pic de indulgenţă.Iartă-mă...! Am cerut prea mult...am dat frâu la sentimente...cercetam sufletul...culegeam din univers şi trăiam momentul. Priveşte-mă, nu mă certa...! Nu doream să te rănesc...! Acum trimit visul înapoi, dau libertate clipei...privesc tristă şi cu năduf. S-a dus forţa tăriei...! Un sentiment îl dăruieşti...lasă-ţi în urmă un mister şi o culoare pierdută...!
Pornind spre visul tandru, astăzi primesc de la destin, tot ce-am clădit cu lacrimi şi migală. Tăcerea ce-n trecut mi-era durere, am îndepărtat-o şi ascult acum cu sufletul deschis, chemarea spre misterul blând din clipa ce-o doream...!
Păstrează clipa...n-o alunga...trăieşte-o...îţi aparţine...!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu